Realitatea avea să-l contrazică. Așa cum declara el ziariștilor, "Ca în a al nu știu câtelea deplorabil remake al filmului Ricomincio da capo (O luăm de la început) pandemia pe care o credeam eradicată odată cu vaccinările își face simțită prezența în valuri periodice, disimulată în diferite forme ce se tot adună, formând un lanț rezistent în fața eforturilor și a dorinței noastre de a o vedea terminată".

O mărturisire tristă menită să justifice măsurile excepționale ale orgnizatorilor de a depăși faza prudenței calculate, de a instala reguli ale contactelor umane la limita deconcertării, cu stricta rezervare a biletelor pentru fiecare proiecție cu un anumit număr de ore înainte, în săli cu locuri distanțate, lege aplicabilă chiar și la conferințele de presă.

Teresa Saponangelo în filml lui Sorrentino E stato la mano di dio

Cannes-ul pare acum un timp al traiului bun. Nu va fi o viață tocmai ușoară, dar sunt convinsă că filmele, cel puțin unele dintre ele, vor însenina și vor colora existența. Se vor regăsi în recolta a două epoci distincte, clasificate de același Alberto Barbera astfel : "cele terminate cu puțin timp sau în timpul izolării din primăvara lui 2020 și cele ai căror autori au găsit forța și curajul de a le realiza în cea de a doua, neașteptată și destul de lungă perioadă de lockdown".

Selecția făgăduiește reîntâlniri cu nume cunoscute și mult așteptate, dar și noi descoperiri, noi pariuri, multe venind din zone cinematografice marginale. Curios, având în vedere timpul feminismului intens proclamat pe care îl trăim, se remarcă destul de redusa prezență a cineastelor în competiție, doar cinci la număr, în comparație cu cele opt de anul trecut. Probabil că atât de doritul proces al parității de gen va mai întârzia.

 Pedro Almodovar, Penelope Cruz și echipa filmului Madres paralelas

În mod sigur, numele cel mai mai așteptat al competiției se întâmplă să fie al unei femei, australiana Jane Campion, care a ecranizat romanul lui Thomas Savage The Power of the Dog, o poveste aspră despre lupta nemiloasă a proprietarului unui ranch împotriva unei tinere văduve. În rolul acesteia din urmă - cunoscuta actriță americană Kristen Dunst. Anunțată inițial la Cannes, Jane Campion a găsit la Veneția înțelegerea pentru colaborarea cu platforma Netflix, unde va putea fi văzut filmul.

De amintit că nu este un debut al cineastei în competiția Mostrei. Jane Campion a castigat aici Marele premiu al juriului cu An Angel at my Table, în 1990, cu trei ani înaintea Palme d' or.. Un cineast care iubește femeile, cărora le-a dedicat unel dintre cele mai frumoase roluri din ultimii ani, Perdo Almodovar și actrița sa fetiș, Penelope Cruz, vor onora astă seară, gala inaugurală, cu filmul Madres paralelas, o nouă incursiune în universul feminin, al maternității. Puternică, poate mai mult decât în trecutele ediții, se anunță selecția italiană cu cinci titluri.

Olivia Colman în filmul The Lost Daughter

Oricât ar părea de ciudat, atât de prețuitul Paolo Sorrentino - Oscar pentru La grande bellezza în 2013 - se află pentru prima dată în competiție cu E stato la mano di dio, o istorie a intrării în maturitate, cu actorul său preferat, Toni Sevillo. Filmul înseamnă și regăsirea unui spațiulatât de drag, Napoli. Printre numele italiene surprinde cel al Elenei Ferrante, regăsită pe genericul unui film american, The Lost Daughter, scris și regizat de Maggie Gyllenhaal după romanul La figlia oscura.

Distribuție de zile mari: Olivia Colman, Peter Sarsgaard, Dakota Johnson, Alba Rohrwacher. Transplantarea geografiei napoletane stârnește interesul. În sfârșt, reamintim prezența românească în selecția oficială, după mulți ani: Miracol de Bogdan George Apetri în secțiunea Orizzonti și scurtmetrajul lui Radu Jude Plastic semiotic, în afara competiției.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News