Data publicării: 30.08.2019 09:22

Veneția 2019. Marele absent Polanski tulbură apele lagunei

Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura

Polanski, marele absent

Învolburarea mării nu se transmite cu aceeași intensitate lagunei. Abia dacă ajunge un freamăt până aici. Altceva poate tulbura apele la Lido. Scandalurile sau, eufemistic vorbind, neplăcerile legate de numele unor persoane, filme – în cazul de față.

„Credeți că vor fi unii care să protesteze împotriva lui Polanski, selecționat de dv. în această ediție" - a fost întrebat directorul Albero Barbera după anunțarea competiției. „Nu, nu cred sau sper". A sperat degeaba. Probabil că nu o cunoștea suficient de bine pe Lucrecia Martel, cineasta argentiniană mult lăudată de el și desemnată președinta juriului. Doamna cu priviri radicale ne-a stricat bucuria la conferința de presă.

„Credeți că veți fi în stare să judecați filmul lui Polanski fără să fiți influențată de comportamentul său"? a întrebat-o cineva. „Eu nu separ niciodată omul de operă" – a venit răspunsul celei care nu stă prea mult pe gânduri. Prezența lui Polanski în concurs îmi crează disconfort. Am acceptat propunerea lui Barbera de a fi președinta juriului înainte de a afla că autorul lui J,accuse a acceptat să fie selecționat.

Brad Pitt la Lido

Am studiat cazul Samanthei Geimer (al fetei agresate de cineastul polonez în 1977, n.m.), știu că victima consideră povestea încheiată, fără să nege faptele denunțate, dar eu sunt solidară cu victima. Nu voi asista la premiera de gală a filmului lui Polanski, nu vreau să mă ridic în picioare și să aplaud, ar însemna să dezamăgesc atâtea femei din Argentina. Evident, nu voi participa nici la dineul oferit în onoarea lui.

Bineînțeles, voi vedea filmul într-o altă proiecție și îl voi judeca precum pe toate celelalte" Deși surprins de această ieșire tensionată, directorul Barbera, cu recunoscutul său calm, a dat cuvenita replică:" În schimb, eu rămân convins că trebuie să distingem între om și artist. Istoria este plină de capodopere realizate de oameni care au comis chiar și crime, dar nu am încetat niciodtă să le admirăm creațiile. Poate e nevoie să mai apelăm la istorie.

Juliette Binoche și Catherine Deneuve în seara deschiderii

Polanski este unul dintre marii maeștri ai artei cinematografice și ceea ce se impune este judecata estetică. Nu am avut nicio îndoială în legătură cu alegerea mea. Nu sunt un judecător ci un critic și, în această calitate, am invitat filmul". În atmosfera creată, nu sunt puțin cei care se întreabă dacă președinta juriului chiar va fi în stare să privească filmul fără ură ș ipărtinire.

Unul dintre producători, Luca Barbareschi,a declarat: „Am evaluat, împreună cu Roman, situația nou creată, ne-am întrebat dacă nu ar fi cazul să retragem filmul din competiție. Sperăm să primim scuzele de rigoare. E grav când o președintă de juriu dă glas unei judecăți morale nu asupra unui film ci asupra unui creator din competiție, anunțând că nu vrea să aplaude.

Avem de a face cu o pre-judecată negativă și ne temem ca filmul nu va putea fi judecat cu seninătate ». Un lucru e sigur, mâine seară vor fi destui stingheriți în sala premierei, când locul președintei de juriu a unui festival de anvegrura Veneției va fi gol. Inutil să spun că mulți se gândesc că va fi imposibil ca judecarea filmului să nu fie alterată.

Președinta juriului, Lucrecia Martel

Cu scandalul iscat încă de la primele adieri ale acestei ediții, am avut entimentul că filmul inaugural atât de așteptat, La vérité al lui Hirokazu Kore-eda, a fost acoperit puțin de nori. Poate și unde maestrul japonez, aflat pentru prima oară pe platouri străine, chit că ele se găseau în Franța adorată, nu a mai avut obișnuita lui generozitate a inspirației.

Recunoaștem în Adevărul chiar unele clișee ale cinematografului francez, reluate în cele câteva clipe din viața unei mari dive care, între carieră și iubirea pentru familie, pentru propria fiică, a optat pentru prima cale. Cu cinism, cu indiferența egoismului, evocate la vârsta memoriilor cu o nonșalanță pe care o bănuim prefăcută. Filmul poate fi citit și ca un recital al actriței Catherine Deneuve sau ca un omagiu adus interpretei preferate a marilor cineaști francezi Truffaut, Téchiné. Catherine Deneuve și Juliette Binoche, mamă și fiică pe ecran (ce curaj din partea unei actriîe ca Deneuve care suspendă timpul) nu formeză un cuplu prea credibil.

Juliette Binoche și Deneuve la conferința de presă. Un gest pentru fotografi

Diferența de vârstă reală dintre ele - 21 de ani- permite această filiație, dar...ori Catherine arată prea bine pentru cei 76 de ani (ea știe secretul), ori Juliette nu ia seamă la trecerea timpului. Admirabiula imagine a lui Eric Gautier nu a flatat pe nimeni, a respectat doar realitatea.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News