Veneția 2019. După furtună, timp frumos
Cui pe cui se scoate. După gustul amar lăsat de insolentele declarații nedemne de o președintă de juriu al celui mai vechi festival cinematografic din lume, tot în filme ne-am găsit consolarea. Cel puțin una temporară.
Așa cum eram mai mult decât siguri, filmul lui Polanski, atât de așteptat mai ales după cunoscutele evenimente, ne-a întărit convingerea că, orice s-ar întâmpla, cinematograful rămâne. Film de mare anvergură, reconstituire de o minuție impresionantă a afacerii Dreyfus din 1894, care a divizat Franța timp de 12 ani, J, accuse (An officer and a Spy – titlul în engleză) este de o tulburătoare actualitate.
Nu pentru că, așa cum vor să lase a se înțelege detractorii, printre care și unii critici americani, cineastul polonez l-ar fi făcut numai și numai din dorința de a aduce în discuție propria sa hărțuire și acuzare. Se înțelege că autorul nu a fost străin de gândul similitudinii cu unele experiențe personale. Într-o lectură onestă, este ușor detectabil, însă, sentimentul dominant, al istoriei, Istoriei cu I mare, care se repetă. Ofițerul francez de origine evreiască Alfred Dreyfus, acuzat de trădare în baza unor documente falsificate și exilat pe insula Diavolului va ispăși o pedeapsă de 10 ani pentru o vină inexistentă.
Deși construit ca o investigație, filmul are tensiunea unui thriller, întreținută de obstinația unui oficial, colonelul Picquart, fost profesor al condamnatului, de a dovedi nevinăvăția. Din puținele documente avute la îndemână, practic două eminamente relevante, a recompus puzzelul mistificării. Recunoscută ca atare de unul dintre superiorii săi, dar declarată secret de stat. « Și luăm cu noi în mormînt acest secret al minciunii ? » – întreabă bărbatul hotărât să meargă până la capăt. « Aceasta este chiar meseria noastră » – i se răspunde. Romanul prozatorului englez Robert Harris, A Spy and an Officer, coloana vertebrală a scenariului, nu a fost o descoperire de ultima oră a cineastului, dar a avut nevoie de o periodă de gestație.
Phoenix - Joker, poate rolul vieții sale
"Știu că din cărți mari s-au născut filme mari, cu această speranță am pornit la drum" i-a mărturisit Polanski scriitorului Pascal Bruckner. Întrebat de acesta de ce nu reacționează la atacurile din ultima vreme, cineastul a declarat că s-a săturat « să lupte cu morile de vânt ». Voi mai avea prilejul să scriu despre film, despre subtilitățile unui creator care, la 85 de ani, nu a obosit să atace marile partituri ale istoriei, despre excepționalele întruchipări ale personajelor de forță, Jean Dujardin în rolul colonelului Picquart și Louis Garrel, un surprinzător Alfred Dreyfus.
Vezi și: EXCLUSIV Veneția 2019. Marele absent Polanski tulbură apele lagunei
Pentru prima oară de la începutul acestei ediții s-a aplaudat îndelung la sfârșitul proiecției pentru ziariști și, fapt rar, la conferința de presă, echipa filmului a fost întâmpinată cu ovații. Nu se știe de ce, am impresia că autorul însuși nu a mai dorit, anunțata discuție pe Skype cu cel absent nu a mai avut loc. De altfel, producătorul Luca Barbareschi ne-a rugat să nu mai amintim povestea cu președinta juriului, să considerăm afacerea încheiată și să lăsăm filmul să-și croiască drumul pe care îl merită.
Garrel, Emmanuelle Seigner și Dujardin la conferința de presă
Bineînțeles, nimeni nu a vorbit în numele autorului, nici măcar soția sa, actrița Emmanuelle Seigner care a ținut să ne spună doar că știe câte ceva din cee ce a însemnat viața lui Roman Polanski până azi, cu interdicții și persecuții. Da, știe câte ceva, chiar în acea zi a întâlnirii cu ziariștii ar fi trebuit să sărbătorească cei 30 de ani de căsnicie. J,accuse are, deocamdată, cele mai mari note la cota juriilor ad-hoc solicitate de revista Ciak, atât cel alcătuit numai din critici italieni, cât și cel cu compoziție internațională.
Este greu de spus care va fi soarta lui la ora premiilor. Oricâte calcule, presupuneri s-ar face, tensiunea indusă de atitudinea Lucreciei Martel poate avea consecințe imposibil de cuantificat. Nimeni nu se îndoiește, însă, de un loc în palmares pentru Joker al lui Todd Phillips. Sunt multe filme care își așteaptă rândul, dar nu văd cum s-ar putea trece peste performanța lui Joaquin Phoenix în rolul celui mai faimos și nebun clovn din cinematograf, rol blestemat, zic unii superstițioși.
Joker este cel dintâi film din seria DC Comics centrat exclusiv pe figura eroului negativ. Un « rău » ale cărui impulsuri criminale sunt concurate de o stranie fragilitate umană, căreia actorul i-a descoperit potențialul emoțional. Suntem, însă, departe de o simplă reinventare a unui personaj celebru. Filmul bate mult mai departe, are forța de a ne lăsa pe gânduri în fața unei Americi auncate în aer de propriile ei mituri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News