Data publicării: 03.09.2015 21:39

Veneția 2015. Everestul atins cu mâna

Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura

Gyllenhall pe ecran

Nu a fost o surpriză pentru nimeni. De câțiva ani buni deschiderea Mostrei cinematografice este acompaniată de protestele diferitelor categorii de lucrători comunali, în speranța că autoritățile, prezente la cel mai înalt nivel , începând cu președintele Republicii, Sergio Mattarella, le vor auzi glasul.

Dacă adăugăm acestora ecourile evenimentelor internaționale care neliniștesc lumea întreagă în acest moment, confruntarea cu valurile de imigranți, fenomen pe care Italia îl cunoaște mai dureros decât alții, vom avea imaginea unui timp în care politica și spectacolul merg mână în mână.

Pe scenă, în seara inaugurală, cuvintele maestrei de ceremonii, « madrina », nașa, cum preferă să-i spună italienii, Elisa Sednaoui, de obicei de o amabilitate grațioasă și neangajată, nu au putut ocoli realitatea : « În ficare zi suntem asaltați de imagini ale violenței, ale intoleranței și neînțelegerii, mărturii ale suferinței și ale unor greutăți ce par insurmontabiule și care provoacă atâta frustrare. Suntem aici pentru a aplauda artișii și operele lor, pentru a ne emoționa, a ne inspira și a ne distra, dar și pentru a învăța să facem o lume mai bună ».

Echipa filmului Everest

De aplaudat s-a aplaudat, dar nu cine știe ce, după proiecția lui Everest , al regizorului islandez Baltasar Kormakur. Probabil că distinsul public, obișnuit cu filmele de deschidere din ultimi doi ani, Gravity și Birdman, ulterior ambele câștigătoare de Oscar, a fost obișnuit cu pelicule care să-l îndemne la visare. Nu mai puțin și presa italiană, care a rămas de gheață la capătul celor două ore de proiecție, unii comentatori plângându-se că au așteptat atâta pentru a vedea ceea ce știau de la bun început, și anume că mulți eroi vor muri.

Citește și: Veneția 2015. Start în cursa pentru Leii de aur și argint

Argumentul, iertat să-mi fie, mi se pare pueril. Bineînțeles, știm mai totul, doar filmul nu este o născocire, adevărurile lui sunt cele ae tragicei expediții din 1996, când o furtună de zăpadă i-a surprins pe membrii celor două echipe care și-au propus să escaladeze acoperișul lumii, făcând opt victime.

Unii dintre supraviețuitori s-au aflat în sală, emoțiile lor contează, poate, mai mult decât opiniile de spectatori și chiar alpinistul Reinhold Messner, despre care scriam în trecuta corespondență că ar fi lansat zvonul unui film carte poștală, hollywoodian, înainte de a-l fi văzut, acum și-a mai îndulcit opiniile.

A vorbit chiar cu producătorii cărora le-a mărturisit cum că s-a convins de reconstituirea, fie ea și parțială, a unei tragedii. Poate, susține el, ar fi trebuit să răzbată mai clar ideea că alpinismul nu este tot una cu turismul. Mie una, deși nu mă dau în vânt după filmele în 3D, Everest nu m-a lăsat de gheață, tocmai pentru că puteam să ating cu mâna zăpada de pe culmi visate în nopți glorioase sau de coșmar. Oamenii aceia știau la ce merg, știau că în confruntarea cu muntele, cel mai adesea câștigă el, muntele. Li s-a spus, fără menajamente, și în orele de pregătire, ce îi așteaptă : edemul cerebral, pulmonar, « veți simți cum corpul vostru începe să moară ». Și mai știau ceva, cât de greu le va fi celor de acasă să aștepte cu sufletul la gură : « Mai du-te odată pe munte și divorțez », amenință o nevastă, dar de asta se face haz de necaz.

Jake Gyllenhall, vedeta festivalului

Amintitul alpinist sceptic, Messner, s-a înșelat și când a răspândit o altă cârcoteală, cum că filmul ar fi fost făcut în întregime în condiții confortabile, pe o pârtie de schi. Nu, a fost turnat în Nepal și în Alpii Dolomiți și, cu toată prezența cascadorilor, actorii nu au avut deloc o viață ușoară. « Simțeam că am înghețat cu totul, îmi venea să las dracului tot romantismul, nu doream decât să mă întorc acasă », mărturisea Jake Gyllenhall, interpretul lui Scott Ficher, alpinistul care și-a găsit moartea în Nepal, corpul său rămânând în munți.

Se poarta rochiile cu flori. In fotografie, acrtita Paz Vega

Când vedem, grație ecranului, cum ghețurile l-au făcut una cu peisajul, ne cutremurăm, fie și numai pentru o secundă, de eterna fragilitate a ființei umane. Actorul, îngrijorat de reușita portretului împrumtat memoriei sportivului, a dorit să-i cunoască pe copiii acestuia. Emoția lor a fost, și ea, o răsplată. Vedetă numărul unu a festivalului (deocamdată), Gyllenhall și-a amintit de ultima sa vizită la Veneția, acum 10 ani, când Brokeback Mountains, filmul lui Ang Lee a luat Leul de aur.

"Ce-ați făcut, de atunci », l-a întrebat cineva. « Am păscut oi », a venit răspunsul, aluzie la rolul său de cowboy (homosexual).

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News