USL a dovedit că poate funcționa ca o alianță din Germania. Sau măcar ca una săsească, de la noi. Nu s-au lansat acuzații, s-au programat negocieri pentru o schimbare coerentă, într-o singură etapă. După ce una din părți a acceptat poziția celeilalte, așa cum nu se întâmpla pe la noi.

Primul discurs important al lui Klaus Iohannis după ce a intrat în  politica de nivel național a fost cumpănit și politicos, nu a cedat provocărilor jurnaliștilor sau unor tentații politicianiste.

Filmul s-a rupt când a ajuns la ”enteres”. Cum a explicat el necesitatea de a fi neapărat vicepremier? ”Nu se poate ca vicepremierul Oprea să coordoneze o parte din ceea ce face ministrul de Interne, care și el este vicepremier”, spune Iohannis. Două fraze mai târziu, noua stea a politicii dâmbovițene propune o soluție: ”Să existe comitete speciale, cum este cel de la situații de urgență, care poate fi coordonat de un vicepremier chiar dacă structuri de la alt vicepremier participă la ele”.

Deci se poate sau nu se poate?

 Pe de altă parte, cât de serioasă este o guvernare care pierde zile și nopți, agită un Parlament întreg și face permutări demne de marii yoghini ce se scarpină cu piciorul în nas, ca să îndese un om într-o funcție?

 Iar toată tevatura nu ia în calcul cel mai rău scenariu posibil. Dacă, după tot efortul, Înalta Curte îi dă decizie de incompatibilitate lui Klaus? Oricât te-ai baza pe prezumția de nevinovăție și pe decizia primei instanțe, nu poți exclude varianta condamnării la ICCJ. Cine cade de penibil dacă, la o lună după ce arde țara ca să-l vedem vice pe Iohannis, trebuie luate toate negocierile de la capăt?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News