În iureșul de evenimente din această săptămână, sondajul IMAS a trecut aproape neobservat. Mai importante  mi se par două cifre. USL a ajuns la 52 de procente din intenția de vot, după ce era cotată la 58-60 %. Dacă sondajul ar fi ca metrul-etalon, din Paris, la sediul celor două partide ar trebui să sune alarma. Însă, plasarea mult prea jos a lui Crin Antonescu, în sondajul comandat de Adevărul, trust deținut de adversarul acestuia din PNL, lasă o umbră de îndoială asupra acurateței cu care s-a lucrat.

Totuși, un lider e obligat să se pregătească pentru cel mai rău scenariu posibil, deci sondajul ar trebui tratat ca și cum eroarea ar fi apropiată de zero. Inversarea tendinței este o problemă pentru USL. Eșecul de la Piatra Neamț  cântărește greu: iată că se poate, și-au spus ceilalți, în vreme ce nehotărâții și nemulțumiții, dezamăgiți de lipsa de performanță a USL, s-au îndreptat spre PPDD, marele câștigător al sondajului publicat de Adevărul. În total, cota alocată de IMAS celor care votează antisistem e de 20 la sută (PPDD plus PRM, aflat din nou peste pragul electoral). Douăzeci la sută este un procent pe care Vadim Tudor îl făcea singur în 2000, tot într-o situație de criză economică și socială. Din acest punct de vedere, USL n-ar trebui să-și facă griji, cele două formațiuni disputându-și un segment care nu intersectează orbita uniunii. Dacă ”voturile” au fost însă basculate de la Opoziție, care a scăzut cu 6 procente, atunci înseamnă că mișcările lui Băsescu (popularii, oteviștii, periștii și penețiștii)  pot duce principala forță politică a țării sub pragul de 50  de procente. Nici măcar nu trebuie să-l coboare, de fapt, la 49%,  căci ultimele alegeri au arătat cum se adună voturile din diaspora, care nu sunt contabilizate de institutele de cercetare.

Dacă sondajul a ieșit cu erori de comandă ( a fost comandat de cine nu trebuie) e posibil să facă mai mult rău decât bine Puterii, fiindcă pe măsură ce se apropie alegerile, firmele sunt silite să revină la valori apropiate de realitate, ceea ce va da senzația că USL urcă spectaculos, antrenându-i pe indeciși și confirmând intenția de vot a celor care se pronunță în favoarea schimbării. Oricum, Opoziția trebuie să înțeleagă din acest sondaj că victoria nu vine de la sine, având de luptat și cu propriile defecțiuni și cu cei din arcul Puterii.

Altă cifră interesantă în acest sondaj mi se pare cota de încredere a SRI, mai ales acum când se agită apele în Parlament cu legile siguranței. Aproape 37 la sută, deci peste Justiție, Parlament sau sindicate, instituții vitale democrației. E posibil ca mulți să-și fi exprimat  încrederea în serviciile secrete tocmai fiindcă acestea nu lucrează la vedere. Miniștrii de externe, de pildă,  au avut, în toate guvernările, o cotă de încredere mai mare decât a celor de la Industrie, în special din cauză că lumea nu prea știa ce rol au și ce fac. SRI are, astfel, o cotă de încredere de patru ori mai mare decât a președintelui, care îl coordonează. Cota de încredere ridicată a SRI mai arată și că a crescut ponderea generațiilor care nu au amintiri legate de fosta Securitate. Dacă în 1997 președintele Constantinescu își putea folosi capitalul de încredere pentru a susține că serviciile secrete apără republica de tentative revizioniste, în Ardeal, astăzi capitalul de imagine al instituțiilor de forță prinde bine unui președinte impopular. Dovadă că vizita la Washington a fost asociată cu imaginea Armatei, reprezentată în Biroul Oval de Gabriel Oprea și a serviciilor, reflectate în presă de materialele cu Maior.

Cât despre Băsescu, iată că a reușit să țină și afișul acetei săptămâni, nefăcând nimic special. Cu excepția vârstei de 60 de ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News