O nouă descoperire, de data aceasta sub apă, ne ajută să înțelegem mai multe despre lumea antică.

Într-o descoperire uimitoare în Marea Baltică, lângă coasta Germaniei, arheologii au dezvăluit existența unui zid antic de piatră subacvatic, scrie Smithsonian Magazine. Se crede că acest zid a fost construit cu aproximativ 11.000 de ani în urmă și ar fi avut o importanță semnificativă pentru comunitatea locală din acea perioadă.

Zidul este compus dintr-un număr impresionant de 1.670 de pietre și se întinde pe o lungime de 975 de metri, având o înălțime de aproximativ 1 metru și o lățime de 2 metri. A fost descoperit la o adâncime de aproximativ 21 de metri, în Golful Mecklenburg, la aproximativ 10 kilometri est de orașul Rerik, Germania. Această structură ar putea fi cel mai mare zid subacvatic din Europa datând de la începutul perioadei holocene.

Specialiștii susțin că zidul a fost construit de către oamenii preistorici din regiune. Ei presupun că acesta a servit drept un hub de vânătoare, folosit pentru a prinde renii. Aceste animale erau o sursă vitală de hrană pentru comunitatea din zonă.

Când ar fi fost construit

Zidul a fost construit inițial pe uscat, însă odată cu schimbarea nivelului mării în urma ultimei ere glaciare acum aproximativ 8.500 de ani, zona în care se afla zidul a fost inundată. Descoperirea acestui monument antic a fost pur întâmplătoare. Experții în geofizică marină predau tehnici de cartografiere a fundului marin studenților din zona golfului, când au dat peste structura neașteptată.

Descoperirea i-a surprins pe cercetători, care au folosit sonarul pentru a detecta zidul subacvatic. Analiza probelor prelevate de pe structură a confirmat că aceasta a fost construită de către comunitățile locale pe uscat, înainte ca zona să fie inundată, și nu este rezultatul unei formațiuni naturale subacvatice.

Cu toate că data exactă a construcției zidului rămâne necunoscută, experții speră că descoperirea de artefacte în apropierea zidului va oferi mai multe informații despre perioada respectivă. Se presupune că vânătorii ar fi putut folosi anumite porțiuni ale zidului ca locuri de adăpost și pentru a se apropia de turmele de reni fără să le sperie.

Această descoperire aruncă o nouă lumină asupra vieții fascinante a comunităților preistorice și subliniază rolul crucial pe care mediul înconjurător l-a avut în activitățile lor zilnice.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News