Dramaturgul Sarah Brown a vorbit în Times of Israel despre piesa „Un Secret Despre Bucurie”, care a fost interpretată anul trecut pentru mii de români la FITS.

Spectacolul a fost ținut într-o sinagogă românească, mai precis în Marea Sinagogă din Sibiu, unde odinioară trăiau foarte mulți evrei. „Un Secret Despre Bucurie” a atras aprecierea criticilor și a membrilor publicului, iar la spectacol a participat inclusiv Carmen Iohannis. 

„Locul în care ții un spectacol este personajul principal”, a spus Brown, care a primit un premiu Fulbright.

„Tot ceea ce faci provine din spațiu și scrii teatru pentru spațiu”, a spus Brown pentru The Times of Israel.

Brown speră ca piesa de teatru în limba engleză să fie tradusă în română și, de asemenea, speră să identifice alte sinagogi românești care să găzduiască producția.

„Un Secret Despre Bucurie” vorbește despre mai multe familii evreiești care se confruntă cu evenimente de viață familiare oamenilor de pretutindeni, a spus Brown. Acțiunea se desfășoară în 1927, când Sibiul găzduia 1.300 de evrei, inclusiv o mică populație hasidică.

„Nu am vrut să vorbesc despre Holocaust”, a spus Brown, profesor de teatru la Universitatea din Memphis.

„Știam că au fost 700.000 de evrei în România și au suferit”, a spus Brown. „Am vrut să experimentez asta. Am vrut să descopăr povești și să fiu în miezul lor”, a spus dramaturgul, ai cărei bunici erau din România.

În timp ce locuia în Israel, Brown și-a dezvoltat o carieră creând teatru specific pentru festivaluri internaționale. Cu „Un Secret Despre Bucurie” , ea speră să ofere publicului român un gust al vieții vibrante evreiești înainte ca fascismul să cuprindă țara la sfârșitul anilor 1920.

„Am vrut ca publicul să se îndrăgostească puțin de personaje și să părăsească piesa, având o legătură intimă cu această comunitate pierdută – o conexiune pe care s-ar putea să nu o obțină altfel”, a spus Brown.

Puțini români cunosc detalii despre iudaism

Potrivit lui Sarah Brown, Marea Sinagogă este în mare parte cunoscută în Sibiu ca „un loc care nu este niciodată deschis”, a spus ea.

Impozanta clădire, cu fațada sa în stil neoromanic și bizantin, nu este în cea mai bună stare, a spus Brown, „dar istoria și spiritul său încă sunt palpabile”.

La începutul programului Fulbright în România, Brown a adus în sinagogă un grup de studenți absolvenți de actorie. Niciunul dintre ei nu mai fusese vreodată în clădire sau în vreo altă sinagogă, a spus ea.

„Am fost destul de mișcată de curiozitatea lor”, a spus Brown, adăugând că unii dintre acești studenți la actorie au ajuns să-și asume roluri în piesă.

Interacțiunile lui Brown cu stundeții i-au dat idei privind piesa de teatru. De exemplu, un personaj a fost modelat după un student a spus că „nu a văzut nicio slubă” în sinagogă, a spus ea. Ea și-a dat seama că studenții ei știau foarte puține despre iudaism. De exemplu, studenții nu știau că Tora este Biblia scrisă în ebraică.

Cu mai puțin de 50 de evrei rămași în Sibiu, Brown și-a dat seama că piesa ei trebuie să „explice” iudaismul și Tora publicului.

„A fost important pentru mine ca românii să vină în sinagogă și să învețe că Tora este pur și simplu primele cinci cărți ale Bibliei, aceeași Biblie pe care a studiat-o Isus – și că evreii vin la lăcașurile lor de cult cu aceleași speranțe, vise și lupte cu care merg și alte confesiuni în biserici”, a spus Brown.

Esențial pentru „Un Secret Despre Bucurie” este schimbarea experimentată de unele femei evreice în ceea ce privește rolurile pe care le-ar putea juca în viață.

Scenele din piesă se bazează pe această tranziție, cum ar fi părinții care se ceartă cu cine poate fi căsătorită o fată sau femei evreice care cer să li se permită să se roage în sanctuar, în loc să se ascundă în spatele pereților despărțitori din balcon.

Despre ce e vorba în spectacol

Crescendo emoțional al piesei vine atunci când unele dintre femeile evreice din Sibiu se adună în sanctuar pentru a cânta un cântec de rugăciune „nigun” (n.r. niggun este o formă de cântec sau melodie religioasă evreiască cântată de grupuri), încălcând Legea tradițională evreiască.

În timp ce cântă, alte femei - rudele ancestrale ale femeilor de jos - apar pe balcon pentru a se alătura cântării și a uni trecutul și prezentul.

În montajul „nigun” și în alte aspecte ale piesei, Brown a vrut să facă din public niște „fantome ale viitorului care ascultă cu urechea vieții sinagogii din 1927”, a spus ea.

„Femeile din trecut apar pe balcon și vorbesc cu femeile de jos, care știu că nu ar trebui să fie acolo”, a spus Brown. „Ele cântă despre femeile care au încălcat regulile din Biblie”, a adăugat ea.

„Matriarhele au știut când să încalce o regulă la momentul potrivit pentru motivul potrivit”, a spus dramaturgul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News