Bestseller mondial tradus în peste 25 de limbi și considerat roman-fenomen, nominalizat la International Booker Prize și aflat în curs de ecranizare.

100 de ani de istorie, saga a șase generații ale aceleiași familii, o poveste care poartă cititorii de-a lungul și de-a latul continentului european, traversând crizele care i-au zguduit existența, A opta viață (Pentru Brilka), monumentalul roman al lui Nino Haratischwili publicat de Editura Trei i-a adus acesteia nu numai o nominalizare la International Booker Prize, ci și titlul de „cea mai importantă voce a literaturii germane contemporane”, după cum consideră Die Zeit.

            În cele aproape 1000 de pagini ale romanului – comparate pe rând cu „Anna Karenina” și cu „Un veac de singurătate”, pentru modul cum împletește istoria cu realismul magic – Nino Haratischwili își concentrează povestea asupra relației dintre traumele particulare ale personajelor și cele prin care trece o națiune, cea georgiană. Autoarea realizează saga a șase generații din familia Jashi, de-a lungul întregului „Secol roșu”, dinainte de Revoluția Rusă și până în contemporaneitate, când familia unui maître chocolatier transmite generațiilor următoare, odată cu prosperitatea și un blestem.

Comparat cu un „Război și pace” georgian sau cu „Toba de tinichea” a lui Günter Grass, romanul lui Nino Haratischwili vorbește despre războaie, masacre, revoluții, exil și despre ciclicitatea istoriei, mai ales în cazul când oamenii nu învață nimic din lecțiile ei. Scriitoarea de origine georgiană stabilită în Germania mărturisește într-un interviu pentru Los Angeles Review of Book că a scris monumentalul său roman în 4 ani. „Nu am intenționat să scriu o saga care să se întindă pe 100 de ani. Inițial, am vrut să scriu despre o familie georgiană și să mă concentrez asupra anilor 1990. Am crescut în această perioadă, iar realitatea post-sovietică a fost foarte provocatoare. A fost, de asemenea, foarte violentă. Au existat războaie civile și crize economice. Pe măsură ce am început să fac cercetări, mi-am dat seama că ar fi imposibil să înțeleg anii 1990 doar prin ei înșiși. Această perioadă a fost de fapt un sfârșit. Aveam o mulțime de întrebări și, cu cât făceam mai multe cercetări, cu atât mai mult îmi dădeam seama cum un lucru a condus la un altul. Am realizat că trebuia să mă întorc în timp. Așa am ajuns la Revoluția din Octombrie - dar nici măcar asta nu era suficient de departe în trecut”, spune Nino Haratischwili.

           

            Narat de Niza Jashi (care face parte din cea de-a cincea generație) pentru nepoata ei Brilka, în vârstă de 12 ani, romanul poartă cititorii de la Tbilisi și Moscova, până la Londra și Berlin. Cuprinzând șapte cărți, centrate preponderent pe femeile din familia Jashi, autoarea georgiană încheie romanul cu cea de-a opta carte, dedicată Brilkai – o pagină goală, o istorie, atât personală, cât și națională, care așteaptă să fie scrisă.

A opta viață (Pentru Brilka) este un roman cu o galerie vastă de personaje, ceea ce a condus, printre altele, la comparația cu „Război și pace”. Istoria familiei Jashi începe cu stră-străbunicul lui Niza, un maestru ciocolatier. Străbunica, Stasia, aspiră să devină dansatoare la Opera din Paris, dar la 17 ani se îndrăgostește de Simon Jashi, ofițer al Armatei Albe, care o duce la St Petersburg după izbucnirea Revoluției din Octombrie. Fiul lor, Kostia, își urmează tatăl în marină, în timp ce Kitty, fiica Stasiei, acuzată de trădare, devine cântăreață disidentă în Marea Britanie. Elene, rebela fiică a lui Kostia, este mama lui Niza și a surorii vitrege, Daria, mama Brilkăi. Viețile tuturor personajelor sunt strâns legate de evenimentele mondiale, de la ascensiunea și căderea imperiului sovietic, la asediul Leningradului și primăvara de la Praga. Extrem de bine conturate și credibile, mânate de pasiuni intense, de iubiri devastatoare, contradicții și slăbiciuni, personajele create de scriitoarea de origine georgiană fascinează cititorii. Destinele lor sunt puternic influențate de istorie, de puterea absolută, care corupe și erodează codurile morale, inclusiv ale celor care se află în proximitatea ei.

            Paradoxal, deși acțiunea începe în Georgia, un pământ considerat paradisul de vacanță al Bunului Dumnezeu – după cum spune o legendă locală – acțiunea cărții este marcată de violență și o nefastă ciclicitate a evenimentelor. „Mi s-a părut natural”, spune Nino Haratischwili. „Istoria georgiană este ca un cerc. Nu a existat niciodată o reglare de conturi cu trecutul, așa cum au avut germanii după război, așa că este logic ca lucrurile să se tot repete în Georgia. Bineînțeles, fiecare epocă este diferită. Nu poți compara 1937 cu 1989. Dar problemele existențiale s-au tot repetat. Multe dintre personaje nu reușesc să se desprindă, așa cum oamenii nu au reușit să o facă sub regimul sovietic”, explică autoarea.

            Stalin este un personaj care – surprinzător – pe tot parcursul romanului, nu este numit direct. Naratoarea se referă la el în diferite moduri (Generalissimus, Soso, Kobo), dar nu îi spune pe nume decât în finalul romanului. „Este cam ca în basme, unde nu poți pronunța numele personajelor malefice pentru că este blestemat”, spune Nino Haratischwili, care îndrăznește să-l numească pe Stalin doar în contextul repovestirii unui banc care circula prin anii 30. „Acesta a fost întotdeauna scopul meu. Când râzi de ceva își pierde din putere”. Este probabil cel mai potrivit mod de raportare la „un secol care i-a păcălit și i-a înșelat pe toți, pe toți cei care sperau”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News