Alzheimer este o boală insidioasă a creierului marcată de un declin mental lent, care se poate dezvolta neobservat timp de zeci de ani înainte de apariția simptomelor, dar semnele ascunse ale afecțiunii ar putea apărea mult mai devreme.

Noile cercetări sugerează că subțierea retinei unei persoane, țesutul sensibil la lumină care căptușește partea din spate a ochiului, la o vârstă medie este legată de performanța cognitivă la bătrânețe.

Deși sunt necesare mult mai multe cercetări, echipa din spatele acestui nou studiu spune că descoperirile ar putea într-o zi să deschidă calea către un simplu test ocular care ar putea ajuta la prezicerea riscului unei persoane pentru afecțiuni precum boala Alzheimer, cea mai comună formă de demență.

„Având în vedere că nu am reușit să tratăm boala Alzheimer în stadiu avansat și că prevalența globală a bolii este în creștere, a fi important să identificăm cazurile în stadiul preclinic, când este posibil să mai avem șansa de a interveni”, a spus cercetătorul în sănătate Ashleigh Barrett-Young de la Universitatea din Otago, Noua Zeelandă.

Deficiențe de vedere

Persoanele cu Alzheimer se confruntă adesea cu deficiențe de vedere care ar putea contribui la confuzia mentală, dezorientarea și retragere socială - toate simptome care, împreună cu pierderea memoriei, perturbă viața de zi cu zi a milioane de oameni care trăiesc cu această boală în întreaga lume.

Totuși, aceasta nu este prima dată când oamenii de știință sugerează că ochii ar putea fi o fereastră către creier. În urmă cu peste un deceniu, cercetătorii au descoperit proteine ​​beta-amiloid, semnul distinctiv al bolii Alzheimer, în retinele persoanelor cu această boală, iar studiile ulterioare de imagistică oculară au arătat că pacienții cu Alzheimer aveau și retine mai subțiri.

Un studiu din 2018 a găsit, de asemenea, legături puternice între boala Alzheimer și trei afecțiuni comune ale ochilor, inclusiv glaucomul și degenerescența maculară.

Ce spune noua descoperire a cercetătorilor

În noul studiu, cercetătorii au analizat date din studiul Dunedin de lungă durată, care a urmărit viața a peste 1.000 de copii născuți la începutul anilor 1970 într-un spital din Noua Zeelandă.

Cinci decenii mai târziu, Barrett-Young și colegii au selectat pentru analiza lor un subgrup de 865 de adulți cărora li s-au efectuat scanări oculare la vârsta de 45 de ani, împreună cu un set de teste neuropsihologice la vârsta adultă și copilăria timpurie, ca parte a experimentului Dunedin.

Grosimea a două părți diferite ale retinei (straturile de fibre nervoase retiniene și straturile de celule ganglionare) au fost măsurate pe scanări.

Analiza a arătat că participanții la studiu cu straturi retiniene mai subțiri au obținut scoruri mai mici la testele de performanță cognitivă, atât ca adulți, cât și când erau copii.

Cu toate acestea, nu s-au găsit asocieri între subțierea retinei și o scădere generală a performanței cognitive (între copilărie și vârsta mijlocie) care ar putea indica că ceva se întâmplă în creier.

În timp ce straturile mai subțiri ale fibrelor nervoase retiniene la 45 de ani au fost legate de o scădere a vitezei de procesare a creierului încă din copilărie, acesta ar putea fi doar un semn al îmbătrânirii generale și nu este neapărat legat de boala Alzheimer.

În ciuda șanselor, cercetătorii cred în mod clar că investigarea subțierii retinei ca biomarker al schimbării cognitive merită urmărită, având în vedere ceea ce s-a descoperit până acum și povara tot mai mare a bolii Alzheimer, scrie SceinceAlert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News