Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Un copil crescut cu libertate devine nesimțit? ”Nu e vina copilului, niciodată nu e”
Sursă foto: Pexels (RODNAE Productions)
Libertatea copiilor poate dăuna celor din jur? Prințesa Urbană are o părere diferită.
Un articol al blogului Prințesa Urbană din 2014 este cât se poate de actual. După dezbaterea pornită de postarea unui restaurant (la adresa părinților și copiilor care îi vizitează”, cele două tabere au început să își susțină argumentele. Nici în urmă cu opt ani lucrurile nu stăteau diferit.
”Mi s-a întîmplat de multe ori (și cînd nu aveam copii, dar și acum, că am doi) să fiu deranjată de copiii altora. Să boscorodesc printre dinți la film cînd un bebeluș de nici 3 luni urla ca din gură de șarpe (evident, nu era vina lui că se află acolo) în brațe la maică-sa, care pur și simplu a trebuit să-l aducă la film de acțiune la Imax, unde sonorul este atît de tare că simt că-mi ies dinții din gingie cînd explodează vreo bombă. Să îmi strîng mîncarea de pe jos după ce niște puști de cinci ani s-au alergat prin restaurant pînă ne-au dărîmat masa. Să înghit nisip de pe plajă pentru că ăștia micii voiau neapărat să-mi toarne cu găletușa-n cap dune întregi, să mă feresc de palme și pumni la grădina zoologică, să primesc o minge de fotbal șutată cu mult patos fix în fruntea-mi de un mic Bănel Nicoliță (la locul de joacă)”, a scris autoarea, pe un ton ludic, în ciuda scenelor neplăcute descris.
Aceasta continuă și recunoaște: ”m-am enervat pe moment”, argumentând totuși că ”nu e vina copilului, niciodată nu e”. Aceasta pune obrăznicia pe seama energiei și a lipsei de limite impuse de părinți.
Copiii mei n-or să fie așa!
”Și mi-am zis: copiii mei n-or să fie așa! Și prin asta nu vreau să spun c-or să stea îngerește la o masă patru ore, ca un adult, la o conversație inteligentă. Copiii mei vor fi copii (de fapt, deja sînt), energici, veseli, se vor juca peste tot unde vom merge, dar nu, nu vor face haos, nu se vor urca în capul oamenilor, nu vor distruge lucruri, nu vor mînca din farfuriile altora, nu vor urla fără măsură, nu se vor bate între ei doar pentru că nu știu să se joace și altfel. Nu. Se poate să crești copii fericiți și liberi și fără să-i transformi în spaima celor din jur.
Unii dintre voi ați mers cu noi la terasă sau prin oraș sau în parc. Poate ați observat că Sofia e un copil ascultător. Nu e docilă, știe să ceară ce-și dorește, dar nu mi s-a întîmplat vreodată pînă acum să deranjeze pe cineva într-un spațiu public. Nu urlă. Nu e agresivă, chiar dacă alții sînt agresivi cu ea. Nu bagă mîna în farfuriile altora. Cînd se plictisește de stat la masă (cam dupa 30 de minute de activități potrivite ei), îmi spune că ar vrea să alerge, sau să meargă în colțul acela să facă nu știu ce. Merg cu ea. Mereu mă întreabă dacă are voie să facă una sau alta. Dacă poate gusta din asta. Dacă îi atrag atenția că vorbește prea tare, imediat vorbește în șoaptă. Și are doi ani!”, a mai scris autoarea.
Libertatea, un concept pentru copii
Prințesa urbană continuă prin a defini ”libertatea” și dă un exemplu simplu pentru cazul său: ”libertatea înseamnă ca poate alege dacă să mănînce măr sau pară și poate să aleagă dacă mănîncă mult sau puțin. Nu că e ok să arunce cu mezel pe pereți sau să deseneze cu brînza pe frigider. Asta nu e ok și dacă-i explici copilului și de ce, va înțelege. Sigur, dacă pînă la 4 ani a făcut numai ce-a vrut, s-ar putea să nu vrea să mai înțeleagă nimic din ce nu-i convine, și atunci nu mai știu care e soluția”.
Autoarea argumentează că părinții determină modul în care ajung să fie copiii: ”Nu cred că un părinte care-și tratează copilul ca pe un om, nu ca pe un animal care trebuie dresat cu răcnete, recompense și bătaie, va crește copii nesimțiți. Un părinte care-și lasă copiii să facă orice, indiferent dacă asta afectează libertatea și starea de bine a lor și a altora, da, cred că acel părinte n-a știut să impună limite, și asta e greșit. Copiii lui vor crește în adulți dificili, indiferenți la confortul celor din jur, genul de adult care dă muzica tare acasă și în mașină, care aruncă gunoaie pe jos, care vorbește tare în restaurant, care parchează pe trecerea de pietoni și se bagă în fața gravidelor la cozi. Un nesimțit, dacă vreți neapărat”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
