În cadrul studiului, studenții care erau întinși sub un tomograf au fost rugați să-și amintească multiple imagini sau obiecte (ceas, rucsac sau o brioșă) pe fundalul lor (o grădină, o sală de fitness sau o spălătorie). Jumătate dintre obiecte au fost arătate studenților cu o zi în urmă. Asta a făcut posibilă observarea diferențelor din reacțiile creierului atunci când obiectele erau cunoscute sau erau văzute pentru prima oară. În următoarea fază a experimentului, cercetătorii au schimbat fundalurile unor obiecte și au descoperit că asta a dus la dificultăți în amintirea obiectelor necunoscute. Uitarea participanților a fost însoțită de schimbări în activitatea din hipocamp, unul dintre centrele memoriei umane, potrivit MedicalXpress.

Creierul codifică doar ce e absolut necesar

Dr. Baumann a explicat că descoperirile oferă noi detalii despre modul în care sistemul de memorie se străduiește să fie eficient și codifică doar ce este absolut necesar. „Asta demonstrează că nu trebuie să codificăm mai mult decât trebuie și mai mult nu înseamnă mereu mai bine. Oamenii cu hipertimesie își amintesc aproape totul din viața lor și deși asta pare o funcție interesantă, vine la pachet cu un dezavantaj pentru că acești oameni au o masă uriașă de informații și le poate fi foarte greu să se concentreze. Uitarea ajută la organizarea spațiului nostru mintal și totul se rezumă la eficiență”, a mai spus dr. Baumann. Cercetătorul a mai explicat că astfel de studii ar putea deschide calea spre implanturile cerebrale care restaurează memoria. „Acum avem implanturi de retină, iar poate peste 100 sau 200 de ani vom avea implanturi de memorie. Studiul este doar o cărămidă mică în încercarea de a înțelege de deplin cum funcționează sistemul nostru de memorie”, a mai subliniat dr. Baumann.

Avem o minte leneşă

Dr. Baumann a mai precizat că, de fapt, creierul nostru este „în esență eficient sau aproape leneș”. „Dacă vedem un copac și este asociat cu o pădure atunci ar putea fi eficient de presupus că nu toți copacii și pietrele sunt entități separate, ci sunt codificate ca o unitate. Asta garantează că nu ne supraîncărcăm creierul și nu irosim spațiu și energie. Doar atunci când pare benefic de presupus că un obiect sau o persoană există în afara fundalului, creierul nostru face efortul de a codifica obiectul sau persoana ca o unitate independentă”, a continuat dr. Baumann.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News