Tudor Chirilă a stricat ceremonia de inaugurare a grupului statuar Lovinescu-Ierunca, realizat de sculptorul Virgil Scripcariu, în cartierul Cotroceni. 

Apar deja primele manifestări tipice campaniei electorale din România: Tudor Chirilă a asistat tăcut la ceremonie și nu a avut nimic de obiectat până în clipa în care a venit rândul Ralucăi Turcan să susțină un discurs. În momentul în care ministrul Culturii a luat cuvântul, Chirilă, aflat undeva în public, a început să țipe și a reușit să strice o ceremonie care nu avea nevoie de lozinci și mesaje politice. 

Acesta i-a reproșat Ralucăi Turcan că este moștenitoarea comunismului. La eveniment a participat și primarul Nicușor Dan, care de asemenea a susținut un discurs. Acesta nu a fost însă deranjat de Chirilă, deși la rândul său reprezenta o autoritate a statului. Chirilă nu a avut nici un fel de reproș sau problemă la adresa primarului general. 

După ce a început să țipe, Chirilă a fost certat de Gabriel Liiceanu:

"Domnule, nu e conferință de presă! Nu este normal ce faceți!" .

Tudor Chirilă a vrut să justifice circul făcut, la câteva ore distanță

Chirilă a postat ulterior, în stilul caracteristic și un mesaj pe Facebook, așa cum poate ar fi trebuit să facă de la început, în loc să strice ceremonia. Acesta a încercat să își pună cenușă în cap și să-și justifice ieșirea, căutând să se scuze la câteva ore distanță pentru momentul penibil.

"Sunt furios și revoltat, poate de aceea un pic incoerent. Astăzi m-am dus la inaugurarea monumentului dedicat memoriei Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca, opera artistului sculptor Virgil Scripcariu, inițiativă a fundației Humanitas. A vorbit Gabriel Liiceanu, un discurs care a debutat cu explicația întârzierii de câteva săptămâni a inaugurării din cauza unui furnizor care nu și-a onorat promisiunea de a livra la termen materialul pentru soclu. A continuat apoi explicând audienței importanța acestui moment din perspectiva omagierii unor voci care nu au încetat niciodată să reprezinte repere fundamentale ale libertății de exprimare, într-o perioadă în care România se scufunda în bezna imorală a comunismului. Două voci care au ținut aprinsă lumina speranței că libertatea e o valoare ne-negociabilă, pe care dacă românii nu o vor uita, o vor întâlni din nou, în cele din urmă. Așa percep eu existența Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, așa am deschis ochii mari, încercând să înțeleg de unde venim, după ce, în liceu, am citit Fenomenul Pitești.

Am avut apoi surpriza neplăcută să văd că ia cuvântul Raluca Turcan, care a spus audienței cum a crescut ea cu Europa Liberă, a mai rostit, într-un limbaj de lemn, câteva banalități de context, după care a încheiat discursul recunoscând că statul român nu a putut face un asemenea monument sau ceva de genul ăsta.

(...) Poate că urletul meu revoltat a stricat o ceremonie, doar oare nu asta am învățat de la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca? Să nu renunțăm și să nu tăcem? Când era bine să mă revolt împotriva unei asemenea miƶerii? Acasă, în propria intimitate? Ce e mai grav, un strigăt de revoltă care întrerupe o ceremonie comemorativă sau tăcerea resemnată care consfințește pactul cu răul? Prezint scuze celor din audiență care consideră că reacția mea a fost nepotrivită. Eu cred că a fost momentul oportun.PS. Monumentul (superb) se află la intersecția străzilor Grigore Romniceanu cu Doctor Petre Herescu, în cartierul Cotroceni," scrie Chirlă pe Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News