Suprasolicitarea la locul de muncă - Nimic nu îndepărteză mai mult angajații de excepţie, decât suprasolicitarea la locul de muncă. Suprasolicitarea angajatilor buni este uimitoare; îi face să se simtă ca si cum ar fi pedepsiți pentru marea performanta. Suprasolicitarea angajaților este, de asemenea contraproductivă. O nouă cercetare de la Stanford arata ca productivitatea pe ora scade brusc atunci când saptamanâna de lucru depăşeste 50 de ore.

Sentimentul de stagnare - Pentru un angajat interesat de dezvoltarea profesională și personală, lipsa provocărilor la locul de muncă nu este deloc o poveste bună. Chiar dacă unele zile sau perioade cu program lejer pot fi binevenite, o activitate care nu te solicită prea mult și care nu îți dezvoltă abilitățile și talentele devine plictisitoare. Într-o lume în care vorbim, tot mai mult, despre căutarea pasiunii și a sensului, nimeni nu vrea să se plictisească și să bată pasul pe loc.

Relația cu șefii - Viziunea managementului, stilul de leadership și nivelul de comunicare din companie sunt factori esențiali de care depind implicarea și satisfacția angajaților. Un manager care încurajează performanța, inovația, meritocrația, schimbul de idei și o comunicare transparentă va avea o echipă după chipul și asemănarea sa și, cel mai important, loială.

Nu își onorează angajamentele - A face promisiuni înseamnă să aduci persoanele respective pe linia ce îi apropie de fericire, sau pe cea ce îi apropie mai mult de plecare. Atunci când un şef nu îşi respectă promisiunile, îşi pierde din respect în faţa angajaţilor. 

Nevoia de autonomie - Unul dintre motivele pentru care întâlnim frecvent situații în care un angajat bun renunță la un loc de muncă care îi place și care este în linie cu pasiunile sale - ceea îi face pe cei din jur să se întrebe de ce a luat o asemenea decizie -  este nevoia de mai multă independență și creativitate.  

Dacă există un real spirit antreprenorial și angajatul își dorește foarte mult să își croiască un drum propriu, plecarea acestuia din companie cu greu poate fi evitată, indiferent de eforturile managementului.

Nu le sunt recunoscute meritele - Este unul dintre motivele clasice, binecunoscute, pentru care se renunță la un loc de muncă și care se menține în top. Este firesc - nevoia de apreciere este o nevoie umană de bază. Iar când ne referim la angajați performanți, care aduc rezultate importante în companie și care investesc timp și energie pentru a depăși target-urile, lipsa recunoașterii muncii lor, fie informal, fie prin sisteme de bonusare și alte beneficii concrete, se transformă într-o reală frustrare și un motiv cât se poate de realist de a părăsi jobul pentru orizonturi mai atractive. 

Profit versus oameni - Unul dintre motivele principale pentru care angajații performanți își pierd loialitatea față de organizația din care fac parte este sentimentul că nu sunt apreciați suficient, în raport cu profitul pe care îl vizează angajatorul. Desigur, profitabilitatea, productivitatea și nevoia de a mulțumi acționarii și alți factori de decizie din companie sunt importante, dar succesul oricărei companii este, până la urmă, dat de oamenii săi.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News