Cei doi au discutat despre probabilitatea ca bolile prionice să se transmită. Acestea sunt o familie de tulburări neurodegenerative rare, dar heterogene. Unele sunt considerate zoonoze, altele apar sporadic sau se transmit ereditar. 

Bolile prionice afectează funcția creierului, influențează calitatea memoriei, determină modificări de personalitate, duc la deprecierea funcției intelectuale (demență) și afectează mișcările motrice care se agravează în timp.

Redăm dialogul dintre profesorul Amos D. Korczyn și Radu Golban despre acest subiect:

RG: Gajdusek a afirmat că nu există niciun fel de risc de transmitere a bolii Alzheimer sau Parkinson, însă mai târziu, unii oameni de ştiinţă au contestat acest lucru, spunând că poate fi transmisibil. Am dat peste un studiu foarte interesant despre etica afecțiunilor prionice, o lucrare de la începutul anilor 2000, şi am fost surprins să aflu că etica afecțiunilor prionice spune că, de fapt, deşi bolile prionice pot fi transmisibile, este mai bine ca acest lucru să fie secret într-o anumită măsură, pentru a nu panica populaţia, pentru că ar putea afecta domeniul asigurărilor, statul de drept, economia, ar putea afecta sistemul medical, prin urmare, într-o anumită măsură, etica acestui tip de boli speciale, dintr-un anumit punct de vedere, în special din perspectiva acestui autor, ar putea avea alte principii diferite ale altor boli, din moment ce riscul de tensiuni sociale, având această sabie a lui Damocles deasupra capului, ar putea fi foarte supărător şi frustrant. Aşa că mai bine ţinem secret decât să panicăm populaţia. Credeţi că aceste considerente etice ar putea fi valide în vremurile de acum? Împărtășiți o astfel de opinie?

AK: Este o întrebare importantă, ridică o serie de probleme de etică ce pot fi discutate. Însă, înainte să facem acest lucru, trebuie să cunoaștem toate aspectele. Trebuie să ne întrebăm care este riscul de a contacta una dintre aceste boli, fiind expuşi unei persoane care are una dintre aceste boli. Iar datele pe care le avem până acum nu relevă nicio legătură importantă, nu există niciun risc de a contacta demenţă sau boala Parkinson, niciun pericol de a dezvolta această boală. Nu există date care să demonstreze acest aspect. Cred că această problemă pe care ai ridicat-o este pur teoretică, nu are niciun fel de importanță practică. 

Vezi aici interviul integral:

Profesorul Korczyn a absolvit Școala de Medicină a Universității Ebraice–Hadassah din Ierusalim în 1966, unde a obținut, de asemenea, o diplomă de master în farmacologie (cum laude) în 1966. Are pregătire în domeniul neurologiei la Spitalul Beilinson și la Spitalul Național de Boli Nervoase, în Londra. Din 1981 până în 2002 a fost președinte al Departamentului de Neurologie al Centrului Medical Tel-Aviv și în funcție la Catedra Sieratzki de Neurologie de la Universitatea din Tel-Aviv, între 1995-2010. Dincolo de acestea, profesorul Korczyn are un interes deosebit pentru bolile neurodegenerative. El a scris sau a fost co-autor a peste 700 de articole în reviste recenzate de colegi, precum și multe capitole din cărți. A editat mai multe cărți și Ediţii speciale în reviste și este editor regional al Jurnalului Bolii Alzheimer. Este şi a fost membru al Consiliului de Redacție a 20 de reviste internaționale și a organizat mai multe conferințe neurologice, în principal în domeniul demenței. Şi nu în cele din urmă, profesorul Korczyn este președintele Consiliului medical științific al Asociației Israeliene pentru Boala Alzheimer (EMDA), membru al Internaționalei Bolii Alzheimer (ADI) și a fost președintele Comitetului de cercetare WFN pentru neurofarmacologie clinică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News