Cercetările abundente arată că gândirea catastrofică poate reprezenta o amenințare serioasă la adresa sănătății mintale și, de asemenea, poate amplifica sentimentele de suferință care însoțesc condiții precum durerea cronică. Catastrofizarea poate avea loc în orice moment al vieții noastre, dar temerile persistente legate de Covid-19, combinate cu incertitudinea politică și economică presantă, ar putea cu siguranță exacerba tendința.

Găsirea unor modalități de a întrerupe aceste cicluri de gândire toxice ar trebui, prin urmare, să sporească rezistența oricui și s-ar putea să nu existe un moment mai bun pentru a învăța.

Conflicte psihologice ascunse în spatele gândurilor catastrofale

Înțelegerea de către psihologi a catastrofizării ca un factor de risc serios pentru boli mintale, scrie BBC. În prima jumătate a secolului al XX-lea, psihanaliza, dezvoltată de Sigmund Freud și alții, a fost principalul mijloc de abordare a bolilor mintale. Scopul a fost acela de a descoperi temerile și dorințele suprimate – deseori rezultate din evenimente din copilăria timpurie și de natură sexuală, care au creat conflicte psihologice.

Pe la mijlocul secolului, totuși, psihoterapeuți precum Albert Ellis și Aaron Beck au început să caute modalități alternative de a-i ghida pe oameni prin suferința lor. În loc să încerce să descopere conflictele psihologice ascunse, ei s-au concentrat pe procesele de gândire conștientă ale oamenilor, țintind modelele de gândire dezadaptative sau ”distorsiunile cognitive” care ar putea duce la stres.

Anxietatea este amplificată de gândirea catastrofală

Încă de la început, catastrofizarea a fost identificată ca o distorsiune cognitivă importantă, Beck scriind despre rolul său potențial în fobii. Cineva cu frică de a zbura, de exemplu, ar putea interpreta un zdârâit ușor în cabină ca un semn al unei defecțiuni tehnice. Dacă ar fi mai puțin predispuși la gânduri catastrofice, ar putea observa că echipajul de cabină pare nealarmat, dar un om cu o gândire catastrofală convinsă ar presupune că personalul pur și simplu nu acordă atenție și pe măsură ce sunetul tulburător continua, ar începe să-și imagineze modurile îngrozitoare în care ar putea muri .

Cercetările continue arată că gândirea catastrofală contribuie serios la multe alte tulburări de anxietate. La locul de muncă, de exemplu, un perfecționist cu tendințe catastrofatoare s-ar putea chinui pentru cea mai mică greșeală.

„Este un mod de gândire distorsionat negativ, care ridică intensitatea emoțiilor la niveluri greu de gestionat și, în unele cazuri, sunt copleșitoare. S-ar putea angaja într-o gândire catastrofală, cum ar fi ”Voi fi concediat” și ”Dacă voi fi concediat, nu voi putea să mă descurc”, explică Keelan. La un moment dat, temerile persoanei pot ajunge la un punct în care pur și simplu nu mai sunt capabile să funcționeze în rolul său. Între timp, pentru cineva cu anxietate și ipohondrie, catastrofizarea poate determina pe cineva să-și autodiagnosticheze orice modificare ușoară a corpului ca semn de cancer.”, explică dr. Patrick Keelan, psiholog și terapeut certificat în Alberta, Canada.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News