”Colapsul financiar al sectorului cultural este nu numai o consecință a efectelor pandemiei asupra sistării activităților publice din domeniu. Trebuie recunoscut faptul că profesionalizarea artistului este înțeleasă ca proces relativ la o piață independentă, în care munca este orchestrată sezonier, fragmentat, prin proiecte pe termen scurt și mediu. Prin urmare, o bună perioadă de timp, caracterul temporar al angajamentelor formale ale artiștilor față de organizațiile culturale a fost considerată o trăsătură morfologică a domeniului culturii, fără a fi evaluate radical consecințele acestui fapt asupra asigurării și protecției sociale a artiștilor ca o categorie vulnerabilă.” subliniază Ionuț Vulpescu. 

Avertisment: Este o CAPCANĂ! 

Senatorul continuă: ”Nu este suficient însă să considerăm că, în timpul pandemiei, artiștii independenți confruntă dezavantajele unui profil profesional liberal. A gândi planuri de redresarea sectorului cultural plecând doar de la efectele pandemiei este o capcană: vulnerabilitățile mobilității și dinamicii aferente vieții profesionale a artiștilor independenți sunt permanente și nu reprezintă trăsături contingente corona-crizei. În același timp, absența unui plan de redresare a Culturii, după pandemie, este cauzată de alte două aspecte. Primul, ține de inexistența unei Strategii Naționale pentru Cultură, care să fie adoptată, ajustată la contextul actual, postpandemic, și implementată, în acord cu direcțiile agendei europene pentru domeniul Culturii. Al doilea reflectă o dublă carență: cine nu a avut un program de guvernare, nu poate avea un program de „criză”, planul de guvernare liberală fiind expresia unui amatorism și a unor improvizații permanente.”

România, departe de tradiția europeană

”Pe de altă parte, „întoarcerea la cultură” trebuie planificată și prin prisma altui punct de vedere, neglijat în spațiul public până în prezent. Administrarea politică a crizei sanitare angajează o anumită concepție culturală asupra comunității. Cu cât cultura va fi dusă la periferia statului, cu atât șansele de a stimula educarea sferelor publice în susținerea combaterii pandemiei vor fi mai scăzute. Dacă în alte țări europene, guvernarea crizei provocată de pandemie a așezat cultura în centrul preocupărilor politice, sociale și economice, în România, domeniul a rămas la periferia preocupărilor agendei de guvernare. Tradiția europeană ca miniștrii Culturii să fie principalele voci care, alături de premieri și de miniștrii Sănătății, Finanțelor și Economiei, adresează sferei publice valorile încrederii, solidarității și cooperării, în vederea întoarcerii la normalitate, este departe de atmosfera guvernamentală autohtonă.” conchide fostul ministru. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News