Economistul şef al Agenţiei Franceze pentru Dezvoltare (AFD), Pierre Jacquet, a fost însărcinat de către Nicolas Sarkozy să întocmească un raport despre noile metode financiare de asigurare. Acestea ar trebui create pentru a proteja ţările sărace de creşterile preţurilor produselor agricole şi de fenomenele care pot afecta recoltele, scrie

Iată interviul acordat publicaţiei franceze de către Pierre Jacquet, în care acesta vorbeşte despre prevenirea unei crize alimentare cauzate de instabilitatea preţurilor şi despre relansarea agriculturii în ţările în curs de dezvoltare.

Care este scopul întâlnirii forumului G20 care se deschide astăzi, 22 iunie, la Paris?

Pentru că ponderea agriculturii în PIB a avut tendinţa să se diminueze, am făcut greşeala în aceşti ultimi 20 ani să consideram că nu mai este o prioritate. Dar pentru ţările în curs de dezvoltare progresul agriculturii joacă un rol esenţial: creşterea productivităţii agricole este motorul dezvoltării economice. Agricultura este cea mai bună metodă de a reduce sărăcia, având în vedere că 80% dintre nevoiaşi locuiesc în zonele rurale.

Recentele crize alimentare şi instabilitatea preţurilor care a rezultat în urma acestora au atras din nou atenţia asupra agriculturii. Scopul este să gasim o soluţie acestor crize şi să facem din agricultură un mijloc de a impiedica apariţia altora.

Ce aşteptări aveţi de la G20?

Aştept de la G20 direcţii precise. Deşi reprezintă o parte importantă a economiei mondiale, G20 nu poate lua toate deciziile privitoare la acest subiect. G20 nu poate vorbi în numele ţărilor care nu participă. Este un loc de întâlnire, unde se discută pentru a face lucrurile să progreseze. Într-o lume agitată, este nevoie de o viziune comună. Unul dintre atuurile ţărilor participante este acela că adună în jurul unei mese rotunde oameni care încearcă săîmpărtăşească un punct de vedere, pentru că multe probleme îi separă.

Una dintre propunerile preşedinţiei franceze se referă chiar la crearea unui sistem de informare cu privire la pieţele agricole…

Colectarea informaţiilor despre rezervele agricole este un subiect problematic. Trebuie create anumite condiţii pentru ca aceste informaţii să fie împărtăşite. Nu este dificil numai pentru China. Informaţia este un bun privat şi, în calitate de director al unei intreprinderi, de ce ai face publice asemenea informaţii preţioase? Companiile agroalimentare mondiale cheltuie mai mult decât FAO ( Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură) pentru a obţine informaţii.

Problema este să aflăm cum să le facem să treacă de la un statut privat la un statut public şi să concepem un sistem prin care să putem garanta intreprinderilor în mod special caracterul privat al informaţiei aduse. Această garantare presupune mecanisme de colectare a datelor care ar putea fi aduse unui organism independent pentru a se asigura confidenţialitatea.

Credeţi că este posibil, aşa cum doreşte dl. Sarkozy, să fie controlată specula?

Bineînţeles, este posibil ca astfel de comportamente să agraveze instabilitatea preţurilor de pe pieţele agricole. Dar este greu să-ţi dai seama care dintre aceste comportamente fluidizează piaţa şi care imping spre fluctuaţii periculoase. Trebuie să facilitam ţărilor în curs de dezvoltare accesul la metode de acoperire a riscurilor, cum sunt contractele la termen sau asigurarile în funcţie de condiţiile de climă. Acestea despăgubesc agricultorii, de exemplu, în funcţie de gradul de umiditate sau de temperaturile extreme.

Micul agricultor are mijloace învechite pentru a se proteja de o recoltăslabă care poate angrena un lanţ de sărăcire. El se supune unor riscuri despre care nu ştie foarte multe: de schimb, de transport, de pieţe. Pentru el, asigurarea nu este ceva de la sine înţeles: e nevoie de o maturitate socială şi politică pentru a folosi resurse menite unor evenimente negative.. care poate nu se vor întâmpla!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News