Un nou raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) ”Violența împotriva femeilor: în fiecare zi și în orice loc” prezintă rezultatele celui mai cuprinzător studiu din lume realizat până în prezent cu privire la violența împotriva femeilor, arătând amploarea abuzurilor suferite de femei acasă, la serviciu, în public și online. Studiu se bazează pe interviuri cu 42.000 de femei, 1500 în fiecare ţară, inclusiv România.

Conform studiului, cele mai multe femei care recunosc că sunt afectate de violență fizică și sexuală sunt în țări ca Finlanda, Danemarca și Letonia. România se află în eșantionul al doilea: 30% dintre femei spun că au fost afectate de violența fizică sau sexuală la un moment dat în viață după vârsta de 15 ani, încadrându-se în media la nivel european:

- 24% dintre femeile din România au suferit violență din partea partenerului

- 14% dintre femeile din România au suferit violență din partea unei alte persoane decât partenerul,

Legat de experiența de violență în copilărie, un procent de 24% dintre femeile din România spun că au fost supuse la violență fizică sau sexuală de către un adult înainte de vârsta de 15 ani. Violența psihologică afectează între 30 și 39% dintre femei. 6% dintre femei au suferit violență sexuală din partea partenerului sau a unei alte persoane, în 97% dintre cazurile de violență sexuală agresorul fiind bărbat.

Dacă în medie în Europa 55% dintre femei au trăit o formă de hărțuire sexuală, în România doar 11% dintre respondente au recunoscut că au suferit hărțuire sexuală. În ce privește hărțuirea (stalking) adesea asociată de separarea de partener, media la nivel european este 18%, în timp ce în România 8% dintre respondente au afirmat că ar fi fost supuse la acest tratament.

Studiul face pentru prima dată posibilă comparația între țările UE. Dar înainte de a face aceste comparații trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

- rezultatele studiului sunt influențate de diferențele culturale care fac ca în anumite țări să fie mai acceptabil ca femeile să vorbească altora despre experiențele lor de violență, chiar și în cadrul unui studiu;

- cu cât nivelul de egalitate de gen din societate este mai mare, cu atât tăcerea din jurul violenței împotriva femeilor este mai redusă, întrucât femeile recunosc situațiile de violență, își cunosc drepturile și au încredere să abordeze în mod deschis problema violenței, fiind convinse că acest lucru nu le va pune în pericol întrucât există mecansime legale care le protejează.

Rezultatele studiului arată că tocmai această încredere lipsește femeilor din România. 77% dintre femeile din România cred ca violența împotriva femeilor este răspândită și foarte răspândită. 28% dintre femei cunosc victime ale violenței în cercul de rude și prieteni. Cu toate acestea, doar 47% dintre femei știu de existența unei legi care protejează femeile împotriva violenței domestice in România. 74% dintre femei nu cunoșteau niciun serviciu de suport specializat. Doar 17% dintre respondente au afirmat că au apelat la poliție în urma celui mai sever incident de violență suferit vreodată și doar 1% la serviciile sociale, în timp ce media de adresare către poliţie si servicii de suport la nivel european este de 33%.

Studiul FRA arată că factorii de decizie trebuie să recunoască amploarea violenței împotriva femeilor și să se asigure că măsurile adoptate corespund și în practică, nu doar pe hârtie, nevoilor și drepturilor tuturor victimelor violenței împotriva femeilor. Organizațiile din România active în prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor cer autorităților:

- semnarea si ratificarea de urgență a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul)

- alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru acțiunile de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor, pentru a asigura accesul la servicii specializate de asistență pentru femeile din toate zonele țării. Statul este responsabil să asigure prin co-finanțare și continuitatea serviciilor deruate de ONGuri, cele mai longevive servicii din România (primele adăposturi au fost deschise în România în 1998 de către ONGuri) și cele care concentrează cea mai profesionistă expertiză.

- poliția, profesioniștii din domeniul sănătății, angajatorii și serviciile specializate de asistență pentru victime trebuie să beneficieze de formare, de resurse corespunzătoare și de competențele necesare pentru a veni în ajutorul victimelor. Formarea trebuie să țină cont de dimensiunea de gen a violenței

- România nu are o linie telefonică de urgenţă specializată pe problema violenţei împotriva femeilor. Un astfel de serviciu de informare şi îndrumare spre servicii ar trebuie să fie o prioritate la nivel naţional.

Date de contact ale unor centre specializate de suport pentru femeile victime ale violenței:

Oraș - Furnizor de servicii - Telefon

București - Fundația Sensi Blu - 0213 114 636

București - ADRA - 0212 525 117

Iasi - CMSC - 0232 252 920

Targu Mures - IEESR - 0265 255 532

Sibiu - A.L.E.G. - 075 3893 531

Baia Mare - Centrul Artemis - 0262 250 770

Timisoara - APFR - 0256 293 183

Brasov - Pas Alternativ - 0745 852 646

Organizații semnatare, reprezentanţi si date de contact:

Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen - A.L.E.G. – Camelia Proca, 0722 732 767, 0753893531

Fundatia Centrul de Mediere si Securitate Comunitara – CMSC – Laura Albu, 40 232 252920

Asociatia Romanian Women’s Lobby – ROWL – Dina Loghin – 40 744629561

Asociaţia Front – Tudorina Mihai 0741 731 424

CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate – Irina Sorescu 0721 759 245

Centrul FILIA - Andreea Bragă 0724 295 533

Asociaţia Transcena – Mihaela Săsărman 0723 300 403

Asociaţia Anais – Mihaela Mangu 0721 561 124

Institutul Est European de Sanatate a Reproducerii, IEESR- Elena Micheu 0745 567 799

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News