Data publicării: 26.09.2014 11:25

STUDIU despre CREȘĂ. Este sau nu este o opțiune pentru părinții ocupați

Autor: DCNews Team | Categorie: Stiri

Legea din România prevede posibilitatea ca o mamă să stea acasă doi ani după nașterea copilului. Însă, după acestă perioada, ea este obligată să se întoarcă la serviciu. Din acest punct începe marea dilemă a părinților: ce vor face cu cel mic.

În cazul în care bunicii se pot ocupa de copil, nu reprezintă o problemă. De asemenea, unii părinți angajează o bonă. Dar, în cazul în care aceste două opțiuni nu sunt realizabile, creșa devine rapid o alternativă rezonabilă. Cauți câteva recomandări pe internet și printre cunoștințe, te asiguri că nu e tocmai cel mai ieftin centru și stai cu ochii pe educatoarele de acolo.

Efectele instituționalizării de la vârste mici

Însă, știi care sunt efectele negative asupra copilului tău atunci când îl crește altcineva, întreaga zi? Dacă asta se întâmplă în mod constant, de dimineață până seara, copilul tău suferă și este nevoit să se adapteze.

Specialiștii, pediatrii și psihologii au efectuat studii pe copii din toate mediile sociale, crescuți la creșă, dar și crescuți acasă.

Copilul meu are doi ani. Să îl duc sau nu la creșă?

Specialiștii spun că dacă duci un copil mai micuț de trei ani într-un spațiu instituționalizat, cum ar fi o creșă, pentru a-l lăsa acolo întreaga zi, copilăria lui va fi sărăcită semnificativ. Cu cât copilul e mai mic și cu cât petrece mai mult timp, zilnic, departe de părinți, cu atât mai puțin bogată va fi experiența propriei copilării.

În plus, vei observa anumite deficiențe, pe măsură ce crește. Stabilitatea lui emoțională va avea de suferit; la fel intimitatea, încrederea și capacitatea de a duce o viață relaxată.

Problemele emoționale pe care le dezvoltă sunt camuflate și, aparent, el va deveni mai îndrăzneț să vorbească și să se facă plăcut. Părinții pot spune că acesta este un câștig, însă se înșală. Competențele sociale superficiale pe care le dobândește sunt doar o strategie a copilului de a face față mediului în care trăiește în fiecare zi. El doar încearcă să atragă atenția și afecțiunea adulților.

Copilul meu are mai puți de un an. Să îl duc la creșă sau nu

Psihologii au studiat separat efectele asupra copiilor, atunci când părinții îi înscriu la creșă chiar înainte ca ei să împlinească un an. Aceștia au descoperit patru efecte negative importante, valabile la aproape toți copiii.

1. Copilul evită figura maternă

Nu simte nevoia să se apropie de mama lui. Nu găsește în ea, așa cum ar fi normal, o sursă de liniște și de siguranță. Devine furios pe mama lui și nu îi caută prezența atunci când are nevoie să fie alinat.

2. Copilul se manifestă prea agresiv

Încă de mic, de bebeluș, copilul are tendința de a recurge mai ușor la agresiune fizică sau verbală, decât la o negociere echilibrată. Se va vedea mai bine când va ajunge la școală.

3. Copilul este indisciplinat

Ignoră și sfidează cerințele adulților. Este rebel și are tendința de a se împotrivi, de a fi rebel și neascultător.

4. Copilul este inadaptat social

Este taciturn, rezervat, retras în cochilia lui sau chiar ostil. Evită compania, mai ales a adulților, și se închide în sine.

Citește și: Ce spune Tudor Chirilă despre viitorul său copil

De ce o creșă are efecte negative asupra copilului

Cum de au loc toate aceste transformări dacă este înscris la creșă? Într-o creșă, toți copiii sunt în competiție pentru a câștiga încrederea educatoarelor. Iar un copil de 2-3 ani nu cunoaște în mod normal competiția, iar dragostea părintească este pentru el precum apa de la robinet pentru noi... câtă are nevoie și când are nevoie.

Într-o creșă, figurile adulte vin și pleacă, iar stabilitatea pentru un copil în creștere este importantă. Prin urmare, copilul învață să se descurce, adică să nu mai aibă încredere prea mare în figurile adulte, inclusiv în propria mamă. Cu atât mai mult cu cât nici ea nu este prezentă lângă el.

Să duci copilul sau nu la creșă. Ce spun specialiștii

Să nu îl duci la creșă deloc în primul an de viață, asta sfătuiesc specialiștii.

Ei recomandă ca familia să se organizeze astfel încât, măcar până la un an, unul dintre părinți să rămână cu el. Dacă cei doi nu pot, măcar rudele să încerce să fie în preajma lui.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News