Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Studentă musulmană, incident cu un profesor la curs. Scandal la Universitatea București
Florin Diaconu, profesor al Facultății de Științe Politice (Universitatea București), a povestit un incident pe care l-a avut cu o studentă musulmană.
Totul s-a petrecut după orele de curs. Potrivit profesorului, studenta musulmană, refugiată din Siria, s-a prezentat la curs cu acoperământ islamic, ”nu o burka, aceea care ascunde complet capul, inclusiv faţa, ci mai degrabă ceva care semăna cu ceea ce numim în mod obişnuit hijab sau al-amira”.
În momentul în care cadrul didactic a întrebat-o dacă este cazul să-și afișeze atât de ostentativ credința, tânăra studentă musulmană a început să zbiere că ”are drepturi”.
Iată relatarea profesorului Florin Diaconu:
”M-am trezit pe cap, ieri, la unul din cursurile mele, cu o purtătoare de acoperământ islamic. Nu o burka, aceea care ascunde complet capul, inclusiv faţa, ci mai degrabă ceva care semăna cu ceea ce numim în mod obişnuit hijab sau al-amira. La o întrebare vădit benignă, zic eu, adresată în afara orelor de curs (de fapt, după ele) legată de eventualitatea ca persoana în cauză să ia în calcul, măcar ca simplă ipoteză de lucru, rugămintea mea de a se gândi dacă, totuşi, chiar e cazul să-şi afişeze în chip atât de ostentativ credinţa, am primit, în loc de răspuns, un şir de zbierăte. Cu puţinele cuvinte pe care le ştie în limba română, persoana în cauză – relativ recent ajunsă în România, pe cât am înţeles, ca refugiat sau azilant – mi-a transmis, printre alte răcnete: „Eu am drepturi!". Perfect adevărat. Are drepturi, desigur, ca orice alt azilant sau refugiat; ştiu şi eu asta. Doar că drepturi am, la naiba, şi eu, nu numai domnia sa”, spune profesorul pe blogul personal.
,,Fără ostentaţie şi fără să mă deranjeze, însă, în vreun fel, pentru bunul motiv că nici eu nu-i deranjez pe ei cu credinţa mea, indiferent care şi câtă e ea (şi nici nu comit gesturi ostentative cu încărcătură religioasă de vreun fel – nu cred că m-a văzut, de exemplu, cineva, vreodată, purtând pe piept, la vedere, vreo cruce, fie ea mare sau mică). În aceste condiţii, m-ar bucura tare mult să nu mai văd – dacă s-o putea – vreo burka sau vreun hijab atunci când intru la cursuri, pentru simplul motiv că nici eu nu afişez, pe catedră, şiruri-şiruri de icoane, de lumânări şi de cădelniţe în care să fumege tămâie."
(...)
„Şi mai cred – cu temei, de altfel – că, la primirea lor pe teritoriul României, orice refugiaţi sau azilanţi, inclusiv cei veniţi din Orientul Mijlociu Extins (dar şi toţi ceilalţi, indiferent de unde vin), ar trebui să aibă obligaţia (dacă tot vor să trăiască aici şi să consume resurse produse de munca ta şi a mea) de a depune un jurământ de fidelitate faţă de această ţară care îi primeşte şi le pune la dispoziţie tot ce are. Un jurământ cu efecte clare, măsurabile şi verificabile, valabil pentru întreaga perioadă a şederii lor aici. Şi a cărui încălcare să se soldeze, cum e şi firesc, cu expulzarea imediată. Dar tu, prietene, cam ce crezi – şi în general, dar şi în cazul foarte concret pe care îl discut aici – despre problema fidelităţii faţă de această ţară? Cel care vine aici din Siria, să zicem, şi solicită azil sau chiar cetăţenie română, cui ar trebui să fie fidel – României, sau, eventual, identităţii culturale şi religioase islamice împinse, dacă-i loc cumva pentru aşa ceva, chiar până la ideea de jihad?”
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
