Puțini știu asta despre Mihail Sadoveanu!

Mihail Sadoveanu a fost o figură emblematică atât în literatura cât și în sfera politică românească, influențând profund parcursul cultural al țării. În viziunea criticilor, Sadoveanu a fost descris drept un scriitor realist cu nuanțe romantice și, invers, un romantic cu sensibilități realiste, un autor al contemplării și introspecției. De-a lungul carierei sale politice, a traversat o evoluție complexă și adesea contradictorie, care a lăsat urme în istoria politică și culturală a României.

La începutul carierei sale politice, Mihail Sadoveanu a fost membru al Partidului Poporului, dar ulterior s-a alăturat lui Constantin Argetoianu în partidul acestuia, obținând inclusiv funcția de președinte al Senatului. În perioada domniei lui Carol al II-lea, Sadoveanu s-a numărat printre susținătorii monarhiei, însă odată cu instaurarea regimului comunist, și-a ajustat drastic poziția, devenind un susținător entuziast al noii conduceri. În această perioadă, Mihail Sadoveanu a fost președintele Adunării Deputaților și a avut un rol important în Prezidiul provizoriu al Republicii Populare Române, după ce Regele Mihai I a fost forțat să abdice, aflăm din Enciclopedia României.

Un episod controversat al parcursului său politic îl constituie articolul „Lumina vine de la răsărit”, publicat în octombrie 1944, în care își exprima susținerea față de Armata Roșie. Acest gest, văzut de unii drept oportunism, i-a asigurat lui Sadoveanu un trai confortabil până la sfârșitul vieții sale, în 1961. Istoricul Stelian Tănase menționează că Sadoveanu a fost recompensat generos de autoritățile sovietice, primind inclusiv Premiul Lenin pentru Literatură. Atitudinea sa de subordonare a fost urmată și de alți intelectuali și artiști ai vremii. Modul în care a fost formulat textul și actul de supunere au fost percepute de unii critici ca având o semnificație masonică.

Când a fost introdus în Loja Masonică

Mihail Sadoveanu a fost inițiat în masonerie în 1927, la Iași, împreună cu alte figuri culturale cunoscute ale vremii, printre care Mihai Codreanu și Pastorel Teodoreanu. Și datorită numelui cunoscut pe zona de literatură, Sadoveanu a avansat rapid în cadrul lojii masonice, obținând în 1929 rangul de grad 33 și devenind membru al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România. În 1930, Loja Națională a României a fost oficial recunoscută de Marea Loja Unită a Angliei.

Sadoveanu a avut un rol decisiv în îndepărtarea Marelui Maestru, prințul George Valentin Bibescu, pentru a prelua conducerea organizației, fapt care a provocat tensiuni și conflicte interne. Odată cu creșterea influenței extremei drepte, activitatea masonilor a devenit tot mai dificilă, iar în 1937, regele Carol al II-lea a interzis organizația, marcând un moment de cotitură pentru masoneria română.

Sadoveanu s-a alăturat Frontului Renașterii Naționale, partidul unic creat sub conducerea regelui Carol al II-lea. După o perioadă de inactivitate a masoneriei în timpul războiului, organizația a încercat să revină pe scena publică după 23 august 1944. Totuși, Sadoveanu a ales să sprijine noul regim comunist, rămânând pasiv față de măsurile dure impuse împotriva masonilor, inclusiv dizolvarea lojilor și arestarea unor foști colegi masoni în perioada 1948-1951.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News