„O personalitate excepțională, în mod firesc, nu este un om comod și un om „low profile”(n.r. care nu iese în evidență). Nicolae Manolescu era o personalitate foarte, foarte puternică, nu spun accentuată, ca în psihologie și, prin urmare, relațiile cu el nu au fost foarte comode. Nu numai pentru mine, nici pentru tatăl meu adoptiv, criticul literar Valeriu Cristea, și el a trecut prin asemenea „montagne russe” cu Nicolae Manolescu, erau colegi de generație, erau colegi la România literară și erau de aceeași parte a baricadei. Erau în tabăra „estetică” a literaturii române, împotriva celor de la revistele ceaușiste de tip Săptămâna, Luceafărul…Este o poză foarte frumoasă din fostul apartament al familiei Cristea, cu acești mari critici. Îl vedem în dreapta pe Nicolae Manolescu, în stânga pe Valeriu Cristea, gazda de atunci. Ei erau prieteni și totuși au avut niște relații cu suișuri și coborâșuri, fără ca Nicolae Manolescu să păstreze la modul resentimentar un istoric al neînțelegerilor. Aceasta este o calitate a lui pe care am apreciat-o întotdeauna, faptul că nu era un om resentimentar.” a rememorat Daniel Cristea-Enache.

Împăcarea cu Valeriu Cristea 

„Polemicile lor erau literare. După ce Nicolae Manolescu a scris o cronică foarte frumoasă despre o carte a lui Valeriu Cristea -„Dup-amiaza de sîmbătă”, s-au împăcat și Valeriu l-a invitat pe Nicolae Manolescu la masă . Au venit la noi acasă, eu fusesem înfiat, era în 1988, fusesem înfiat în 1987. Am stat la masă cu Nicolae Manolescu, aveam 14 ani și mi-a plăcut că era un om relaxat și nu vorbea lucruri pe care nu le înțelegeam. Vorbeam despre Universitatea Craiova, Sportul Studențesc, de Mircea Lucescu, adică era un conviv foarte plăcut și care știa să se poarte și cu un copil de 14 ani, nu numai cu oamenii adulți.”  a mai spus criticul literar. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News