Statele UE care refuză imigranți vor fi amendate cu 20.000 de euro pentru fiecare refugiat respins

După aproape 12 ore de negocieri intense în Luxemburg și ani de lupte, miniștrii de interne au ajuns joi la un acord cu privire la ceea ce au descris ca fiind o nouă abordare „istorică” a ceea ce un politician a descris drept un subiect adesea „toxic”, scrie The Guardian.

Maria Malmer Stenergard, care a făcut parte din echipa principală de negociere suedeză, a declarat: „Nu credeam cu adevărat că voi sta aici spunând asta... dar am adoptat abordări generale privind regulamentul de gestionare a azilului și migrației și regulamentul procedurii de azil”.

Conform unui compromis de ultimă oră, s-a convenit ca statele membre, mai degrabă decât UE în ansamblu, să stabilească ce țară este „sigură” pentru migranții respinși pe motiv că nu sunt eligibili pentru azil.

Statele vor fi obligate să arate o „conexiune” cu țara în care este transferat orice emigrant. Cu toate acestea, statul în cauză poate defini relația respectivă. 

Acest lucru pare să ofere fiecărei țări flexibilitate în ceea ce privește returnarea migranților în țări terțe despre care nu orice națiune a UE ar putea fi de acord că este un refugiu sigur.

O sursă a spus că acordul a fost încheiat după ce Italia și alte câteva state au cerut ca așa-numita regulă de „conexiune” – care necesită legături puternice cu o țară terță, cum ar fi un istoric de muncă de ani de zile – să fie diluată.

Textul legal nu este încă disponibil, dar diplomații au declarat reporterilor că conține mai multe exemple de „conexiune” cu o țară terță pentru deportări.

„Considerentul spune că legătura dintre solicitant și țara terță sigură ar putea fi considerată stabilită, în special atunci când un membru sau membri ai familiei unui solicitant sunt prezenți în acea țară sau în cazul în care solicitantul s-a stabilit sau a rămas acolo.” a spus unul.

La cea mai slabă interpretare a regulii „conexiunii”, un stat membru care dorește să returneze un migrant într-o țară terță poate avea nevoie doar să demonstreze că un solicitant a rămas în țară, ceea ce ar permite Italiei, de exemplu, să transfere migranți într-o „țară de tranziție” precum Tunisia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News