Regii Evului Mediu au apelat în vremuri de restriște la confiscarea averilor bisericești, în Anglia, sau ale unor bancheri, de la Templieri la negustorii evrei,  din Franța ori Spania.

Criza din 2008-2010, pornită din lăcomia sectorului bancar, a avut ca efect o concentrare a bogăției în mâinile celor mai bogați oameni ai planetei. Clasa mijlocie s-a redus semnificativ în țările dezvoltate, prin pierderi de venituri și de statut, care au mutat milioane de oameni din pătura mijlocie  în clasa ”săracilor”. În schimb, averile ”primei percentile” au tot crescut.

Merkel a încercat, înainte de criză, această soluție

Criza generată de coronavirus nu poate fi imputată speculanților de acțiuni, băncilor sau altor mecanisme ale  economiei de piață, scăpate de sub control. Totuși, s-ar putea ca pentru prima dată bogații să fie puși să plătească, dacă doresc să salveze tipul de societate care le-a oferit atât de mult pe când era funcțional.  

Dacă nu se face o redistribuție echitabilă a resurselor, scăderi de PIB cu 25-30%, poate și mai mult, riscă să genereze revolte sau chiar revoluții: una este să pierzi treimea din veniturile cu care îți cumpărai al doilea Bugatti, alta să pierzi o treime din venituri când ai datorii la bancă, ai rămas fără slujbă și casă.

Nici în lumea antreprenorilor nu toți o duc la fel: unii au investit în construcții sau fabrici, care rămân goale pe vremea crizei, alții au pus bani în sipeturile din Insulele Virgine.

Angela Merkel ne arătase, înainte de criză, când Fiscul german plătea  turnători care să-i denunțe pe cei care-și ”îngropau”  prada ca pirații, în Bahamas, ce e de făcut. Comisia Europeană se judeca, pentru banii Apple, cu Irlanda. Nu s-a mers prea departe, nu s-a acționat în forță, paradisurile fiscale au fost apărate nu de portavioane, ci de rețeaua de interese financiar-politice  de pe plaje, mai puternică decât Zidul Atlanticului, la vremea sa.

Vremurile s-au schimbat, iar statele au nevoie de bani, pentru a lupta cu criza pe trei fronturi: medical, social, economic.

Polonia a reacționat. Un război mondial cu paradisurile fiscale?

Polonia și Danemarca, potrivit Bussines Insider, nu vor plăti ajutoare de niciun fel companiilor înregistrate în paradisurile fiscale. Fie că sunt înregistrate în Panama, Liberia sau Bermude, companiile respective nu au împărțit câștigul cu cetățenii polonezi sau danezi, de ce să împartă polonezii și danezii paguba cu proprietarii acestora? Și în Marea Britanie se discută despre acest model.

E doar primul pas, sper, către corectarea unei greșeli structurale din societatea globală de azi: munca este pusă în competiție, peste granițe. Muncitorii români sau americani își pierd slujbele fiindcă sunt mai ieftini cei din Indonezia sau Malayezia, dar impozitele pentru capital nu sunt globalizate. Salariile merg în jos pentru toți, ca să se alinieze celui mai mic salariu din China, impozitele coboară doar pentru ”panamezii”și ”liberienii”  din Europa și Statele Unite. De data asta, nu se vor revolta angajații, pe care multinaționalelel încă îi mai țin captivi,  între rata la bancă și salariu. Dar vor exploda patroni cu afaceri locale, vor ieși în stradă ei și personalul acestor firme. După care îi vor urma  oamenii rămași fără job-uri, fără pensii  șamd.

Să vedem cum vor răspunde ”caymanezii” afrontului venit din Polonia și ce vor face UE și SUA. Se va declanșa sau nu un război mondial cu evaziunea statală? Marile Puteri vor avea forța să-și cucerească și fiscalizeze  foștii parteneri din insulele tropicale?  

Dacă bancnotele tipărite accelerat  de guverne, dacă fondurile oferite de pachetele  de sprijin se duc tot acolo unde se concentrau și până acum banii, mi-e că ieșirea din criză îi va lăsa și mai săraci pe săraci, și mai bogați pe superbogați. Ca acum 10 ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News