Cel mai simplu în demonizarea sau ridiculizarea unui adversar este să-i pui o ștampilă pe frunte. Dacă ai și ceva talent în acest sens, treaba e rezolvată pe vecie. Oricât s-ar spăla, eticheta rămâne.

Istoria politică recentă abundă în exemple "de succes": de la "prostănacul" de Geoană, opera lui Iliescu, sau "mitomanul" de Ponta, creația lui Băsescu. Ori, dacă vreți, "tonomatul" de Ciutacu, în interpretarea inimitabilă a aceluiași Jucător.

Iohannis nu a făcut nimic altceva decât să preia un model. Bine, nici nu-l ajută imaginația să creeze ceva original. A început cu Shaaideh, respinsă pe motiv că omu-său e cam arab. I-a mers, pentru că nimeni nu l-a băgat în colțul ringului. Iar acum, când războiul lui personal cu Dragnea a atins cote halucinante, daă flit insinuant oricărei propuneri care vine legal din partea ailaltă.

Azi, bunăoară, niște procuroare au fost ridiculizate cu aluzia fină că ori sunt securiste, ori au interese personale în justiție. Nu contează că au mai ocupat funcții de conducere la vârf, că au fost verificate de CSM, că au adeverințe de necolaborare cu Securitatea de la CNSAS. Și ce? Dacă nu e una, atunci sigur e alta, nu-i așa? Asta după ce, ieri, l-a respins pe Laufer că n-are bască. După ce l-a acuzat voinicul de antisemitism, Iohannis a ajuns brusc la concluzia (strigată cu disperare de toată propaganda) că i se pune eticheta de nazist fiindcă e etnic german. Se cheamă reversul medaliei...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News