Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Soluție pentru criza din imobiliare: Prețuri diferite pe metru pătrat pentru locuințe mari și pentru locuințe mici / video
bloc
Cine vrea să-și cumpere astăzi un apartament știe că este cam greu spre imposibil să-l achiziționeze cu banii „jos”. Cei mai mulți oameni fac credite pe 30 de ani pentru a fi proprietari pentru o casă care devine a lor peste trei decenii.
Oamenii fac credite pe 30 de ani chiar și pentru o garsonieră pentru că și acestea costă zeci de mii de euro. Dar se pot stabili, de exemplu, prețuri diferite pe metru pătrat pentru locuințe mari și pentru locuințe mici? E nevoie de reglementări mai stricte? Întreabă profesorul Radu Golban în emisiunea sa de pe DC News și DC News TV - „Outlook” unde i-a avut invitați pe cercetătorii Miriam Nessler, de la Institutul pentru Dezvoltare Urbană și Regională din Dortmund, și Anton Brokow-Loga, de la Universitatea Bauhaus din Weimar.
„Oamenii se solidarizează și se apropie mai mult unii de alții în vremuri grele. Dar, politic vorbind, fenomenul acesta ține mai mult de improvizație; faptul că oamenii pot să împartă o suprafață locuibilă nu reprezintă o soluție pe termen lung. Întrebarea este: există vreun model care să ne permită să spunem că un anumit procent dintr-o suprafață poate fi ocupat numai de locuințe cu anumite dimensiuni? Se pot stabili, de exemplu, prețuri diferite pe metru pătrat pentru locuințe mari și pentru locuințe mici? E nevoie de reglementări mai stricte? E nevoie, în viitor, de mai mult spațiu sau de noi concepții despre locuire? Asta ca să înțelegem mai bine chestiunea distribuirii echitabile a spațiului locuibil”, a întrebat Radu Golban.
„Da, e nevoie de câte puțin din toate – dacă vrem să simplificăm. Pentru un răspuns mai complex, trebuie să intrăm puțin în detalii. Crearea de noi spații locuibile poate fi o parte a soluției, dar nu este nici pe departe suficientă. Se constată o inerție la nivelul fondului locativ: în Europa, de exemplu, foarte puține dintre locuințele existente au fost construite în ultimii ani. Teoretic, construcțiile noi nu sunt în măsură să schimbe cu adevărat ceva. Deși trebuie să mărturisesc că am toată simpatia pentru formele de locuire cooperatiste, pentru noi proiecte de construcții, care încearcă, de exemplu, să facă acceptabile social și accesibile așa-numitele microcase. Dar există și aici anumite piedici juridice, dacă privim lucrurile în detaliu. În condițiile prezente, e foarte greu de împiedicat un fel de ocupare nepotrivită a spațiului: de exemplu, trei persoane decid să se mute împreună într-o microcasă, dar după doi ani, în mod surprinzător, acolo rămâne o singură persoană”, a zis Anton Brokow-Loga.
„Și vrea să rămână. Caz în care microcasa devine cam prea mare, având o suprafață de 90 m2, când de fapt, inițial, fuseseră alocați doar 30 m2 de persoană. Acesta ar fi un exemplu de construcții noi care pot fi incitante, dar nu reprezintă o soluție pentru situația de criză în care ne aflăm. Mai utile ar fi, după părerea noastră, anumite stimulente sau modele fiscale. De asemenea, se pot lua măsuri de modernizare energetică, menite să compenseze creșterea chiriilor, astfel încât să nu se ajungă la situații în care oamenii sunt nevoiți să-și părăsească locuințele sau la alte probleme sociale, la care vom asista în următorii ani din cauza creșterii exorbitante a facturilor pentru căldură. E necesară aici o politică de investiții publice, și nu doar pentru noi standarde de „casă pasivă“, ci și pentru un val de subvenții destinate construcțiilor noi. Institutul Wuppertal a publicat un studiu care detaliază toate aceste aspecte”, a mai zis Anton Brokow-Loga.
„Cred că altă chestiune care poate fi adusă în discuție este cea a accesibilității spațiului locuibil. Chiar acum, într-o perioadă în care piața locuințelor e foarte tensionată, mai ales în segmentul de locuințe ieftine, se constată discriminări sporite. Discriminarea acționează și intersecțional: se suprapun diverse caracteristici, iar oamenii ajung să fie și mai discriminați. Persoanele provenite din imigrație dispun de o suprafață locuibilă considerabil mai mică; mai ales familiile mari au parte de spațiu locuibil foarte limitat și, oricum, greu de obținut. De aceea este important să ținem seama și de accesibilitatea spațiului locuibil și chiar să formulăm criterii pentru o discriminare pozitivă: în alocarea de spațiu locuibil, trebuie avantajate familiile, oamenii cu venituri mici și care au mari probleme în a se descurca pe piața locuințelor. Trebuie facilitat accesul la locuințe și trebuie îmbunătățită mai ales locuirea pe suprafețe mici”, a zis și Miriam Nessler.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
