Societatea românească, decadentă. Radu Boroianu: „Îi alungăm pe cei mai isteți dintre noi mereu”

Radu Boroianu este un liberal convins, care se alătură PNL odată cu reînființarea sa; dar un partener excelent de dialog pentru orice social-democrat coerent; secretar de stat la Ministerul Culturii între 1990-1992 și 2013-2014; senator; Ministru Delegat al Informaţiilor Publice (1996 – 1997), Ambasador al României în Elveția (1997-2001); Secretar de Stat pentru Francofonie în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (2005) şi reprezentant personal al Preşedintelui României în Consiliul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei; Preşedintele Institutului Cultural Român (2015-2017).

Iată dialogul dintre Radu Boroianu și Ionuț Vulpescu:

Societatea românească, decadentă. Radu Boroianu: „Îi alungăm pe cei mai isteți dintre noi mereu”

I.V.: Totuși, de ce îi alungăm, așa cum tu spui, pe ei mai isteți dintre noi mai mereu?

R.B.: E un anume tip de lene românească. Plec de la formula prin care la sate, odinioară, ți se arătau de către în sfârșit, sătenii mai gospodari, așa, ți-l arătau pe câte un individ care stă pe câte o băncuță, așa, un fel de individ pe care îl izolaseră, și spuneau: „domnule, ăsta e nebunul satului!” Dacă stăteai de vorbă cu nebunul satului ai fi văzut că el avea idei – care unele nu erau deloc proaste – să transforme câte ceva. Unele lucruri ei nu știau că fuseseră inventate. Dar asta nu le scădea valoarea lor locală. Or lumea mult mai practică nu voia să fie clintită din obiceiurile ei de inovări. Și atunci îl marginalizau pe bietul om, până ajungea „nebunul satului”. Ei, lucrurile acestea s-au întâmplat nu neapărat cu nebunii satului, cu mari personalități. O scrisoare m-a marcat în copilăria mea, așa a vrut țesătura din jurul unei familii de alte rudenii și rubedenii, să ne înrudim cu o familie care m-a pus în cunoștință cu ce gândise celebrul tată – al mult mai celebrului, după aceea, Henri Coandă. Când îi scria lui Henri Coandă, cu tristețe și îi spune: „mai vrem încă moșii să vindem, sau vii, de la maică-ta sau de la mine, dar aici nu te înțelege lumea, deci cu durere îți spun, pleacă, băiete!” A plecat băietu, a plecat și Gogu Constantinescu, care era bine materialicește, că taică-su era farmaceut, nu era muritor de foame în România, și avea bani, dar nu îl înțelegea nimeni, și solicitarea s-a făcut în România, s-a făcut în altă parte. 

Români care au devenit celebri pentru că au părăsit țara. Radu Boroianu: „Dacă nu ne scuturăm, oamenii nu mai pleacă ici-colo. Acum pleacă tineretul, în masă!”

I.V.: Lista e lungă, din păcate.

R.B.: Și Brâncuși, cu simțul lui țărănesc, nu știa pe atunci, dar simțea că poate să devină ce a devenit. Simțea în el ceva, și spunea, „dacă mă opresc aici și mi se comandă numai monumente funerare, mă pierd!” Și a plecat. Și a ajuns Brâncuși. Că acolo a ajuns Brâncuși. E ceva care trebuie să te frământe. Ce e în psihologia asta a noastră. Și repet numele lui Rădulescu-Motru, el îl descrie foarte bine. Or dacă nu ne scuturăm, oamenii nu mai pleacă ici-colo. Acum pleacă tineretul, în masă! Și nu sunt... aberația că sigur că bine au făcut că au crescut salariile medicilor, nimeni nu spune nu, că erau proaste, bine vor  face dacă le vor crește cu adevărat salariile profesorilor, că erau de mizerie, dar problema nu este numai bănească. E vorba de rolul care i se oferă în societate unuia care este plin de idei și de creativitate. I se dau mijloacele să le pună în aplicare au ba?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News