Singurul om de știință care a pășit pe Lună a aflat că este alergic la scurt timp după ce a trecut prin experienţa cu care a intrat în istorie. Astronautul Harrison H. Schmitt, membru în cadrul misiunii Apollo 17, a făcut descoperirea la întoarcerea în modulul de aselenizare, aflat încă pe suprafața satelitului nostru.

Schmitt a povestit pentru mai multe publicaţii din lume că atunci când și-a scos costumul în modulul de aselenizare, a intrat în contact cu praful selenar care gravita în jurul cabinei. „Prima dată când am simțit mirosul de praf, am avut o reacție alergică, nasul mi s-a înfundat, puteai auzi acest lucru în vocea mea. Dar treptat, efectul a dispărut și până la a patra oară când am inhalat praf selenar nu l-am mai observat”, povestea Schmitt la festivalul spațial Starmus în 2019.

„Pentru unii indivizi, trebuie să aflăm dacă vor avea o reacție, dacă vor fi expuși în mod cronic la praful selenar. Acum sugestia mea este să nu-i lăsați niciodată expuși la praful selenar și există multe soluții de inginerie de când zburăm pentru a ține praful afară din cabină, pentru a-l ține departe de costum. Va fi în primul rând o problemă de inginerie”, a spus el.

"Toți ceilalți astronauți au suferit de un fel de „guturai selenar”, potrivit Agenției Spațiale Europene (ESA). În general, simptomele experimentate au fost ușoare, strănut și congestie nazală, și n-au persistat prea mult timp, deși uneori puteau dura câteva zile", scrie IFLScience.

Schmitt a pus piciorul pe Lună în decembrie 1972, în ultima misiune cu echipaj înainte ca programul Apollo să se încheie. Aflat pe suprafața selenară, geologul a colectat mostre de roci din jurul Văii Taurus-Littrow, în apropiere de Mare Serenitatis.

Pericolul din praful selenar

Pe Pământ, particulele sunt netezite de eroziunea vântului și a apei, explică ESA, în timp ce pe Lună, în lipsa acestor condiții, praful rămâne înțepător. Pentru că Luna nu are o atmosferă care să o protejeze de radiații, solul se încarcă static şi începe să trimită aceste particule înțepătoare în aer. Este o problemă stringentă care trebuie rezolvată în următorii ani, în condiţiile în care se preconizează noi aselenizări cu echipaj uman până în 2030.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News