Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Singura problemă cu adopția gay din România
Fotografie creată de Karolina Grabowska, de la Pexels
Informația dată de Vișinel Bălan, președintele Consiliului Tinerilor Instituționalizați, potrivit căreia un bărbat din Cluj, cu altă orientare sexuală, a intrat în procesul adopției, a inflamat Internetul.
Este o revărsare de furie pe Facebook la postarea unde Viorel Bălan anunța că în curând am putea vorbi de prima adopție gay din România. „Dacă eu aș muri mâine fiul meu are dreptul la o familie, fie ea și gay. Nu sunt de acord ca acesta să crească în orfelinatele României. Pentru că-mi iubesc fiul vreau ca acesta să beneficieze de o familie nu de un stat care i-ar mutila orice speranță. Copiii merită să crească într-o familie”, a scris Vișinel Bălan după ce a văzut înverșunarea românilor privind adopția copiilor de către gay.
Pe lângă ce a zis Vișinel Bălan, aș adăuga un lucru și eu. Dincolo de cum este viața în orfelinate, nu știu de ce o persoană de genul fluid, de exemplu, nu poate crește foarte bine un copil?
Este mai sănătos pentru un copil să crească într-o familie unde vede cum tatăl o bate pe maică-sa? Chiar aseară asistam la o scenă „de familie” în plină stradă, undeva în Sectorul 6, în Capitala României. Un tată care, de altfel, arăta foarte respectabil, de față cu al său copil de vreo zece ani, o înjura pe soția lui, cu voce tare de auzeau toți trecătorii: „f#tu-ți morții mă-tii, ți-am zis că nu trebuia să facem nu știu ce!”. Cum poate crește un copil sănătos mintal cu o astfel de familie care, desigur, întrunește toate criteriile, la primă vedere, de familie perfectă? Desigur, până deschide tatăl gura, sau până îi răstoarnă în cap masa soției, sau până o înșeală și se comportă urât acasă?
Dacă grija cuiva e că va deveni copilul gay dacă-l crește un tată gay, nu știu care ar fi marea dramă. Mai degrabă mă preocupă violența în familie și ciorba aruncată de tată pe motiv că nu-i prea sărată. Și alte mizerii de genul. Mai degrabă mă preocupă să nu devină copilul un scelerat văzând violență în familie decât că devine transgender.
În România, o femeie este bătută la fiecare 30 secunde. Și știți asta foarte bine. Iar copiii lor asistă la astfel de scene și vrem de la ei, mai apoi, ca adulți, să fie întregi la cap. Nu știu dacă se poate, în schimb avem o problemă cu niște oameni, de altă orientare sexuală, care vor să adopte copii. Și poate să le ofere bucurii mai mari decât o fac perfecții din familiile tradiționale.
Și repet: pentru habotnicii speriați de gay, aș avea o întrebare: adoptați dumneavoastră copiii din orfelinate?
Și o întrebare pentru cei care se tem că micuții vor deveni gay: Când vedeți un gay și sunteți bărbat, începeți și dumneavoastră să sărutați bărbați pe stradă? Stați liniștiți, homosexualitatea nu se ia așa de ușor. Și dacă vor fi gay, vor fi gay.
Singura mea problemă cu adopția gay din România e că încă nu s-a întâmplat. Mai e mult până departe. Bărbatul din Cluj, despre care vorbea Vișinel Bălan, a trecut doar de prima etapă a procesului de adopție. Până la finalizarea procedurii prin care se poate încredința un copil mai sunt multe etape, îndelungate...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă articolul în limba română Listen to the article in English Écoutez l'article en français Playlist audio - ascultă toate știrile 
