Va scăpa regimul Băsescu ” de ce-i e frică”, în această toamnă? Principalul pericol cu care se confruntă guvernul și singurul său susținător, președintele, este reprezentat de mișcările de stradă puternice, similare celor din Grecia, unde este însă la guvernare o majoritate stabilă. În fața unor reacții populare de amploare, vor fi greu de justificat pe plan internațional măsurile de forță luate de o majoritate nedemocratică, obținută prin fraudă în Parlament.

Strategii pe care le poate folosi Puterea:

1. Punerea liderilor sindicali sub control și dezbinarea mișcării sindicale sunt obiectivele prioritare ale regimului, care dorește evitarea oricăror adunări de protest, la care s-ar putea ralia spontan grupuri sociale diverse.  Ca și în cazul presei, s-a aruncat pe piață un Cod al Muncii restrictiv, similar manevrei cu ”vulnerabilizarea”. Percheziția la Liviu Luca, șef al sindicatului Petrom, și la SOV ar fi putut aduce dovezi care să permită decredibilizarea sau șantajarea liderilor  sindicali. Riscul pentru Băsescu este ca lideri necunoscuți să preia conducerea sindicatelor, fiind și mai greu de prevăzut reacția lor.
2. Folosirea, în campania de decredibilizare  a lui Bogdan Hossu, cel care a ridicat mingea la fileu Guvernului și în cazul DDA/PFA. Hossu a denunțat o presupusă intenție a lui Vântu de a prelua patrimoniul sindical, în urmă cu câțiva ani, fără relevanță în actualul context sociopolitic, dar cu bătatie la liderii sindicali ”nealiniați”. Dacă va ține această manevră, nu vor mai fi aruncate pe piață dosarele compromițătoare, pentru a nu declanșa schimbări de conducere la vârful sindicatelor.
3. Decalarea protestelor sindicale este un alt obiectiv al Puterii: dacă fiecare federație face propriul miting, scade amploarea protestului. Până acum, strategia a funcționat: Frăția a anunțat un miting pe 22 septembrie, Cartel Alfa se pregătește pentru 7 octombrie (Ziua Muncii Decente), iar cadrele militare vor să iasă în stradă de Ziua Armatei, 25 octombrie. Beneficiul: lumea s-ar resemna, observând lipsa de rezultat a unor proteste de mică anvergură. Riscul: mai multe mitinguri, mai multe șanse de izbucnire a unor proteste violente.
4. Grevele sunt preferate mitingurilor, pentru că la grevă, s-a dovedit, participarea e fragmentară, iar angajații nu au forța materială de a rezista o perioadă lungă fără salarii. Mitingul poate, cum spuneam, aduna toți nemulțumiții: pensionari, tineri, șomeri etc.
5. Disensiuni publice între liderii sindicali. Ca o coincidență, primul conflict a pornit tocmai de la o grevă generală opusă unui miting: Sed Lex susține proteste de stradă, prin Vasile Marica, în vreme ce SFP, prin Sebastian Oprescu, dorește grevă pe 27 septembrie.
6. Asocierea protestelor sindicale cu partidele politice ar întări sprijinul de care se bucură regimul din partea propriilor suporteri. Din păcate, ponderea acestora s-a redus, iar categoriile sociale active din orașe, care susțineau PDL, au fost afectate de măsurile fiscale aberante și sunt greu lovite de criza economică. Practic, la un minus 85 la sută în ceea ce privește susținerea populară a regimului, a motiva politic protestele înseamnă să faci reclamă gratuită Opoziției.
7. Discreditarea liderilor Opoziției, prin scandaluri gen Voicu sau Vântu, astfel încât aceasta să nu mai reprezinte o alternativă.
8. În cazul în care mămăliga va exploda, totuși, până la finele anului, se poate face apel la măsuri de limitare temporară a drepturilor civile, pe motiv de situație excepțională.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News