Iată, mai jos, un exemplu când întrebările se pot transforma în pietre!

Am urmărit deunăzi un interviu cu Ioana Tufaru, fiica regretaților actori Anda Călugăreanu și Dan Tufaru. M-am uitat până la capăt și, pe alocuri, am intrat automat pe modul "stană de piatră" când am auzit întrebările repetate și curiozitățile morbide ale moderatoarei Cornelia Ionescu.

Vizibil tulburată, Ioana Tufaru a răspuns la toate întrebările, dar cu ceva sclipiri pe apa ochiului. Nu am o simpatie anume pentru Ioana, de altfel a avut numeroase apariții controversate la televizor care au pus-o într-o lumină proastă, dar asta e altă poveste, cel mai probabil una scrisă din același pix cu care se semnează contractele pe la emisiuni de divertisment. Dar așa cum e ea, "proastă de gură" cum ar zice unii, "nerealizată", "victimă permanentă", "nesăbuită", "nerecunoscătoare", "neîngrijită", "iresponsabilă", "putoare" și în multe alte feluri cum a mai fost numită în presă, această Ioana își crește un copil alături de soțul ei, Ionuț Mardare, se ocupă de educația și sănătatea lui, s-a zbătut să-l înscrie la școală după ce a fost refuzată de șase ori pe motiv că nu are adresă de flotant și, cred eu, nu supără pe nimeni înadins. N-am auzit-o niciodată, în numeroasele apariții pe la tv, să facă acuzații grave la adresa cuiva sau să jignească. În schimb, a fost jignită și umilită mai mereu.

Inclusiv în cel mai recent interviu, Ioana a primit palmă după palmă, cu dosul! Dacă aș fi fost pe canapea în locul ei m-aș fi ridicat și aș fi plecat. Lipsa de empatie a unor jurnaliști te face să te zbârlești cu totul și să rămâi fără aer. Mi-a fost milă de biata fată și nu vreau să știu ce temperatură avea sângele din pieptul ei în clipa în care Ionescu i-a aruncat întrebări ca "Ce ai făcut tu în ziua aia? A murit dimineață? A murit seara? La prânz? Cât de greu ți-a fost să n-o mai vezi pe mama ta în zilele în care s-a terminat totul... cu înmormântarea?" Ioana a răspuns cum era și normal să răspundă: "A fost cumplit." 

Cum poate fi după ce pierzi pe cineva drag? Cum oare? Ce rost își au întrebările? E ca și cum l-ai întreba pe cel de pe patul de spital - Te doare? Ce poți să faci în ziua în care îți moare mama? Plângi, te tăvălești, îți cauți haine negre, suni rudele și la pompe funebre, pui grâul la fiert... Cum adică "Ce ai făcut în ziua aia?" Te prăbușești. Asta faci. Întâi te faci bucăți, îți cazi la picioare și apoi te ridici de la sol și începi să plutești. Dar Ioana a zis-o cel mai bine: "A fost cumplit." Dacă pentru mine întrebările au fost incomode, ascuțite, sârmoase... d'apăi pentru Ioana Tufaru? Zic doar.

Pietre, nu vorbe

Despre moarte s-a tot vorbit în atâtea emisiuni. Dar de ce Denise Rifai, Mihai Ghiță (moderator "În Oglindă") și Teo Trandafir, de pildă, au tact și știu să nu împungă, să nu forțeze, să nu dezgroape prea mult și să nu dea tot pământul la o parte? Și, ca și cum nu era de ajuns că amintise și despre episodul în care mama ei a încercat să-și ia viața îndesându-și o batistă în gură, din cauza durerilor, au mai venit și replici în completare ca "E foarte greu ca un tată să nu-ți spună niciodată "te iubesc", "Dar cum te-a respins (n.r. tatăl)?", "Când s-a aruncat pământ peste... cine te-a ținut?" (n.r. când Ioana a vrut să se arunce în groapă, peste sicriul mamei)

Citește și Fiica Andei Călugăreanu, mărturie dureroasă despre tatăl ei, Dan Tufaru. "Nu mi-a spus niciodată te iubesc. Poate în somn, eu nu l-am auzit"

Practic, am simțit că nu a intervievat-o ci i-a dat cu cataroaie în sticla sufletului până s-a făcut țăndări! Să mă ierte doamna moderator, dar mi-a lăsat impresia că ar aduce cumva a "torționar". Un pic de sadism, mai mult piper pentru public. Poate că a încercat, în expunerea ei, să fie caldă... dar cred că nu i-a ieșit. Sau, vorba Ioanei, "...poate în somn, eu n-am auzit". Unde e empatia din meseria asta? Ori din orice meserie!? Am văzut medici cum urlă la pacienți, profesori care înjură elevi, șoferi de autobuz care-și agresează călătorii... dar mă gândeam că și aici, unde se lucrează cu vorba, cu mintea, cu gândul, cu amintirile, cu declarațiile să fie loc de un pic mai multă dragoste.

Ioana a suportat totul cu stoicism timp de o oră și 15 minute. A luat în piept toate întrebările, inclusiv pe cele care lasă gaură adâncă acolo unde se înfig. Desigur, a fost alegerea ei să fie acolo și să vorbească despre tragediile din trecut. Dar ce m-a lăsat cu transpirație rece pe la tâmple e runda de întrebări bezmetice care, evident, nu-și aveau nici locul nici rostul, mai ales atunci când vezi că dacă apeși mai mult începe să doară. În rest, doar de bine.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News