Cum recunoşti o relaţie nesănătoasă? Există multe semne care arată că relaţia ta este una toxică.

Într-o relaţie sănătoasă ambii parteneri se pot baza unul pe celălalt, au încredere unul în altul, pot fi deschişi şi sinceri spre a-şi comunica nemulţumirile şi gândurile care îi macină, deci, există o comunicare reală între cei doi. O relaţie sănătoasă se bazează pe afecţiune şi onestitate, pe egalitate, ambii parteneri având drepturi egale şi ambii fiind dispuşi să lase de la ei, să facă mici compromisuri pentru satisfacerea nevoilor amândurora. O relaţie în care nu există compromisuri este sortită eşecului.

Iubirea nu este niciodată de ajuns în lipsa echilibrului

O relaţie sănătoasă se construieşte zi de zi, se întreţine, ea necesită efort din partea ambilor parteneri. O relaţie sănătoasă este cea care te ajută să creşti, să îţi dezvolţi potenţialul maxim, este cea care îţi oferă libertatea de a rămâne o fiinţă individuală şi independentă. Mai mult, ea îţi dă aripi să poţi zbura spre visurile tale, te motivează, te sprijină, te face fericit.

O relaţie toxică îţi îngrădeşte libertatea de exprimare, libertatea de a fi tu însuţi, de a evolua. Îţi suprimă stima de sine, încrederea în sine, în lume şi în ceilalţi. Într-o astfel de relaţie, unul dintre parteneri nu face compromisuri, dar aşteaptă ca celălalt să facă, cere mai mult decât să ofere, are impresia că i se cuvine totul. Minte, chiar cu adevărul în faţă, înşală încrederea, e orbit de gelozie, deşi nu are motive, caută mereu să pună stăpânire pe viaţa partenerului, ca şi cum aceasta ar fi propria proprietate, şi caută să aibă mereu control.

Prin control, simte că nu pierde, că e mai puternic decât e în realitate

Controlul e modul lui de a se simţi în siguranţă, căci nesiguranţa este cea care îi domină întreaga viaţă interioară. Acesta a învăţat că pentru a obţine ceva, e nevoie să-l ia cu forţa şi să aibă grijă să nu îl piardă. Nu înţelege ce înseamnă egalitatea şi drepturile celuilalt. Nu înţelege ce înseamnă normalitatea. Moralitatea, ori sentimentul de vinovăţie.

În relaţiile toxice, cel care deţine în mod abuziv controlul, asupra relaţiei şi asupra partenerului, este şi cel care apelează adesea la violenţă şi la consumul de alcool. Aşa a învăţat el că poate controla situaţia, în familie sau de-alungul vieţii. Prin agresiuni, victima i se supune şi joacă după cum vrea agresorul. Prin violenţă, acesta ştie că nu scapă situaţia de sub control, se simte puternic şi sigur. Aceste comportamente egoiste nasc din ce în ce mai multe comportamente de acest fel, persoana ajungând să fie de nerecunoscut, total lipsită de empatie şi de raţiune.

 

Atunci când vede că partenerul îl ascultă după agresiune, este întărit comportamentul agresiv

Agresorul vede că doar aşa poate obţine ce vrea. Din păcate, de multe ori, persoanele abuzate nu pot ieşi din relaţie, nu pentru că le-ar plăcea violenţa, ci pentru că s-au obişnuit cu agresiunile, devenind un lucru aproape firesc, stima lor de sine a ajuns să fie foarte mică şi sunt în mod real ataşate şi dependente de parteneri. Nu mai ştiu ce înseamnă o altfel de viaţă pentru că trăiesc permanent într-un stres acut, sunt traumatizate şi ajung să creadă că este normal ce li se întâmplă, că merită acest tratament. Şi că violenţa şi controlul este modul partenerilor de a le arăta că le pasă de ele. Ca în Sindromul Stockholm. Victima se identifică cu agresorul inconştient pentru a se apăra de violenţă, începe să-l admire, este atentă la nevoile lui şi uită de propriile nevoi, de propriul Sine. Orice gest de bunătate din partea lui, fie el mărunt, este trăit cu mare bucurie şi recunoştinţă.

Victimele violenţei conjugale nu trebuie judecate că nu ies din relaţie, de multe ori este extrem de greu să fii lucid şi să iei propriile decizii într-o astfel de situaţie traumatizantă.

Într-o relaţie toxică, nu există comunicare, încredere sau autonomie. Persoanele rămân în relaţie din obişnuinţă şi codependenţă

Relaţia este nesănătoasă şi atunci când un partener este dependent de celălalt, atunci când un partener este nefericit, indiferent de motiv, când îşi înşală partenerul, atunci când nu ajung niciodată la un numitor comun, atunci când convingerile, credinţele şi valorile sunt diferite, atunci când nu sunt compatibili din punct de vedere al intereselor, aşteptărilor, modului de a vedea viaţa, ori din punct de vedere emoţional şi sexual, atunci când partenerii fac copii pentru a-şi salva relaţia. La fel, atunci când cei doi aleg să rămână împreună doar de dragul copiilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News