''Piramidele'' din Algeria, vechi de 16 secole, ascund numeroase mistere.

Cu o vechime de peste şaisprezece secole, după unele estimări, monumentele funerare din Frenda - treisprezece piramide ce se înalţă pe două coline din nordul Algeriei - ascund numeroase secrete. Singurele certitudini: cele treisprezece edificii din piatră cu baza pătrată şi formă piramidală, unice în Algeria şi în Magreb, au avut rol de monumente funerare şi au fost construite între secolele al IV-lea şi al VII-lea, în apropiere de Tiaret (250 de kilometri sud-vest de Alger), relatează luni AFP.

Opiniile diferă în legătură la persoanele care au fost înhumate în acest loc - probabil demnitari. La acea vreme, regii berberi domneau în regiune asupra unor mici principate a căror istorie în cea mai mare parte necunoscută şi din care s-au păstrat puţine urme. Construcţia celor treisprezece piramide s-au întins pe o perioadă de trei secole, într-o epocă marcată de frământări profunde în nordul Algeriei, care pe atunci era Numidia romană - declinul Imperiului Roman de Vest, invaziile vandale apoi bizantine şi începutul cuceririi arabe. Aceşti djeddars (în limba franceză) sau jedars (în limba engleză) monumentali - de până la 18 metri înălţime şi o bază care variază între 11,5 şi 46 de metri - au fost înălţate pe două coline aflate la o distanţă de 6 kilometri, în apropiere de Frenda, trei cele mai vechi fiind pe Djebel (muntele) Lakhdar, iar restul de zece pe Djebel Araoui.

Citește și: Gloria şi grandoarea poporului egiptean, profanate. Poze nud în vârful unei piramide VIDEO

Monumente funerare

Toate conţin una sau mai multe zone (până la douăzeci în cazul celei mai mari), conectate printr-un sistem de galerii, ale căror camere funerare duc cu gândul la morminte colective. Unele dintre acestea sunt dotate cu bănci, posibile locuri de cult funerar, după părerea unor cercetători. Grinzile din piatră de la uşile interioare sunt sculptate cu motive tradiţionale întâlnite în edificiile creştine, dar şi cu scene de vânătoare sau siluete de animale. Însă, inscripţiile - probabil latine - sunt într-o stare de degradare avansată pentru a putea fi interpretate; anumiţi cercetători au susţinut că au observat litere greceşti, în timp ce alţii au contestat acest lucru.

Particularitatea acestor 'djeddars' este de departe data construcţiei lor, ceea ce le face să fie ultimele monumente funerare ridicate în Algeria înainte de sosirea Islamului şi sfârşitul acestui tip de construcţii, a declarat Rachid Mahouz, arheolog algerian care lucrează de cinci ani la o teză de doctorat dedicată acestor piramide. Ele au fost construite după mai multe secole de la ridicarea altor monumente funerare pre-islamice impozante descoperite în nordul Algeriei: mausoleul Medracen (secolul al III-lea î.Hr.), Mormântul lui Massinissa, primul rege al Numidiei unificate (secolul al II-lea î.Hr.) şi Mausoleul Regal din Mauritania (secolul I î.Hr.). Unii cercetători văd în aceste monumente evoluţia tumulilor - movile artificiale din pietre, ridicate deasupra unui mormânt - şi apoi a construcţiilor funerare din pietre întâlnite în Magreb sau Sahara, vechi de mii de ani.

Cea mai veche descriere scrisă cunoscută a acestor djeddars este cea a istoricului Ibn Rakik, din secolul al XI-lea, amintită în secolul al XIV-lea de Ibn Khaldun, mare gânditor magrebian. Însă, de-a lungul secolelor, aceste monumente situate într-o regiune puţin populată nu au interesat pe nimeni şi au fost uzate de vreme şi de prădători.

Creşterea interesului

Abia în secolul al XIX-lea, odată cu primele săpături arheologice moderne din Algeria care au însoţit colonizarea franceză începute în 1830, aceste monumente funerare au început să stârnească interesul funcţionarilor şi militarilor francezi. Ei au explorat nouă dintre acestea începând din 1865. Explorările au fost continuate apoi de activitatea specialistei în arheologie Fatima Kadra - decedată în 2012: ea a studiat în profunzime la sfârşitul anilor '60 cele mai vechi trei djeddars şi singurele excavate după independenţa Algeriei, permiţând astfel îmbunătăţirea semnificativă a cunoştinţelor despre acestea.

Citește și: MISTER. Marea Piramidă din Egipt ascunde un tron secret

Jafurile şi deteriorarea în timp a monumentelor complică sarcina cercetătorilor. Unele dintre acestea, prăbuşite, nu au fost excavate niciodată din cauza imposibilităţii de a ajunge în interiorul acestora, şi ar putea conţine încă rămăşiţe, a declarat Rachid Mahouz. 'Arhivele franceze cu privire la 'djeddars' nu sunt disponibile, iar obiectele şi osemintele găsite în unele dintre acestea în epoca colonială au fost duse în Franţa', regretă el. Născut în această regiune, el deplânge lipsa cercetărilor dedicate acestor minuni, în timp ce arheologia a început să fie predată abia la începutul anilor '80 la universitatea algeriană, nefiind format specialist în monumente funerare, precizează AFP. 

Patrimoniu naţional algerian

Djeddars figurează în patrimoniul naţional algerian din 1969. Autorităţile şi arheologii din ţară speră să le înscrie şi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ceea ce ar permite o mai bună conservare şi studiere a acestora. Centrul naţional pentru cercetare preistorică, antropologică şi istorică (CNRPAH) pregăteşte de mai bine de un an dosarul pentru a fi depus la UNESCO, o procedură complexă. Acesta trebuie să fie depus în primul trimestru al anului 2020', a indicat pentru AFP ministrul algerian al Culturii. Între timp, eforturile de cercetare şi conservare continuă.

În Frenda, aproximativ douăzeci de studenţi la arheologie şi profesorii lor lucrează în jurul unuia dintre cei mai vechi djeddars. Ei înregistrează şi cataloghează degradările şi curăţă, cu perie şi apă, simbolurile gravate pe unele pietre care sunt apoi măsurate. O operaţiune meticuloasă, care poate dura două ore pentru fiecare înregistrare. Pentru Mustapha Dorbane, profesor la Institutul de Arheologie din Algeria, este important ca acest patrimoniu să fie păstrat, 'o moştenire ancestrală de o valoare inestimabilă'.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News