„Hai, România!” este documentarul care s-a lansat pe 1 martie 2024, iar publicul îl poate viziona la cinematografe pentru a se întoarce în timp, atunci când legendele fotbalului românesc aduceau glorie țării prin performanțele sportive.

L-am avut ca invitat la DC News și Spectacola pe Andrei Crăciun, scenaristul documentarului în cauză, care ne-a vorbit despre relaționarea producției cu celebrii foști sportivi și antrenori.

Andrei Crăciun ne-a spus că echipa de producție a avut un anumit grad de acces la viața personală a foștilor sportivi, iar pe lângă acest lucru, documentarul „a fost făcut la timp” pentru că au vârsta „perfectă” pentru a vorbi despre victoriile, dar mai ales eșecurile, pe care le-au avut de-a lungul vieții.

DC News: Cum au fost foștii sportivi pe platoul de filmare?

„Unii dintre jucători se ocupă cu ceva cu care eu nu mă ocup, adică apar la televizor și vorbesc despre fotbal. Sunt analiști ai meciurilor, sunt la emisiuni de profil și fac asta de mulți ani. Unii au peste 10 ani de experiență și, ca atare, sunt obișnuiți cu o cameră, cu un anumit ritm al unei conversații televizate sau înregistrate. Nu era prima oară când făceau asta, unii dintre ei aveau multă experiență; nu toți, dar știau să vorbească, aveau prezența de spirit. Nu aveau emoții, nu erau copleșiți de camera de filmat. Din punctul acesta de vedere nu a fost complicat.”, ne-a spus Andrei Crăciun.

Jucătorii au fost deschiși

„Un documentar e atât de bun pe cât îl lasă anumite elemente să fie. Ce anume face un documentar să fie bun - în primul rând o arhivă de imagini bună pentru că vorbim de evenimente care s-au întâmplat acum 30 - 40 de ani. Așa cum au fost păstrate, cât de bine au fost prezervate... ai nevoie de imagini foarte bune. Mai ai nevoie de cooperarea totală a subiecților. Sunt numeroase exemple, cum este și documentarul Beckham. Dacă Beckham îți permite să intri la el în casă și îți permite să îl filmezi în timp ce este în chiloți și vorbește cu nevasta, e un lucru. Dacă Beckham nu îți dă gradul ăsta de intimitate e un alt lucru. Asta schimbă dinamica unui documentar.

Noi am avut un oarecare grad de acces la jucători și la antrenori. Cu unii am putut sta mai mult, cu alții mai puțin; din diferite motive, unele țin de personalitatea fiecăruia, de cât de deschiși sunt. Nu am avut acces 24 de ore din 24 vreme de trei luni la toți cei 30 de oameni care apar în acest film. Dacă am fi avut asta, atunci vedeai altceva. Așa oamenii vor vedea un film văzut în anumite condiții obiective. Și eu, la început când îmi imaginam filmul, speram să vină Zidane și să stea în Colentina și să schimbe 2 pase cu Răducioiu și să discute la o cafea. Nu l-am adus pe Zidane în film, din condiții obiective. Tot timpul trebuie să te gândești că ceea ce vezi tu este rezultatul a ceea ce se poate face la un anumit moment cu resursele și disponibilitatea pe care le ai din partea oamenilor. Jucătorii au fost foarte deschiși în linii mari; repet, cu personalitățile fiecăruia.”, a mai povestit Andrei Crăciun.

Documentarul a fost făcut la timpul potrivit

„Eu cred că a venit la momentul potrivit acest documentar. Nu cred că putea fi făcut acum 10 ani, sau peste încă 15 ani. Peste încă 15 ani e destul de ușor să înțelegi de ce - vor fi în vârstă. Majoritatea sunt oameni la 60 de ani, iar dacă e să vorbesc ca președintele Băsescu, „e diferit de un om la 75 de ani”; are altă disponibilitate, amintirile sunt mai proaspete. E diferit, în mod evident. Acum 10, 15 ani cred că ar fi fost prea tineri pentru a face documentarul. Acum e vârsta perfectă pentru jucători să înțeleagă ce au făcut, pot evalua destul de corect, fără patos, momentele de victorie, dar și de eșec.”, a concluzionat Andrei Crăciun.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News