Oţelul Galaţi este foarte aproape de stabilirea unui record negativ: zero puncte în grupele Ligii Campionilor. Şansele de a ciuguli ceva din deplasarea de la Lisabona, pentru meciul cu Benfica din ultima etapă, sunt aproape nule, chiar dacă lusitanii sunt deja calificaţi în “optimi”.

“Performanţa” gălăţenilor era previzibilă. Când te caliceşti să nu cheltui nici măcar un eurocent din cele 18 milioane de euro care îţi vin de la UEFA, pentru a te întări cu doi-trei jucători, se ajunge aici. Când te gândeşti că Dorinel Munteanu, marele antrenor, declara, după tragerea la sorţi, că va încerca să depăşească cele 8 puncte adunate de Unirea Urziceni în Liga Campionilor din 2009-2010, te apucă râsul-plânsul. Acum, tehnicianul Oţelului o dă la întors: “Cine a crezut în vorbele mele de atunci este un naiv”. Ploesc! Adică tot noi ăştia credulii am fost fraierii, nu alţii care au punctat mereu la impresia artistică, dar mai deloc pe tabela de marcaj.

Oţelul trebuia să-şi ia din banii pe care au pus mâna, cinstit, e adevărat, un portar, că Grahovac le-a mâncat destule puncte, un fundaş şi un atacant. Aveau de unde. Dar când îţi mănânci de sub unghii şi te duci cu pantalonii rupţi în fund la masa bogaţilor, e greu să nu te faci de rahat. Oţelul încheie cât se poate de trist perioada în care România a avut campioana calificată direct în grupele Ligii Campionilor. În afara Unirii lui Dan Petrescu şi Meme Stoica, celelalte echipe, CFR Cluj şi Steaua, s-au zbătut în mediocritate, adunând acolo câteva puncticele.

A venit Oţelul şi a demonstrat că se poate şi mai rău. Şi rezultatele europene ale gălăţenilor parcă ne fac să ne aducem aminte cum s-a vorbit în sezonul trecut de aportul arbitrilor în stabilirea campioanei şi de acuzele că o parte din banii de la UEFA se vor redistribui spre înalte personaje ale fotbalului românesc. Dar nu sunt dovezi că s-a întâmplat aşa. Nimeni nu a descoperit vreo infracţiune de acest gen Nu putem da cu pietre. Doar ne-am amintit ce s-a spus atunci.

Oţelul va trăi câţiva ani fericiţi din “pomana” europeană şi foarte mulţi cu amintirile că în 2011 a cucerit titlul de campioană şi a jucat în Liga Campionilor. De rezultate nu va dori să-şi amintească. Până şi la capitolul asistenţă a punctat negativ. Un meci de Ligă cu doar 4.000 de spectatori pe un stadion de 55.000 de locuri este greu să mai vezi undeva. Echipa oraşului dunărean, reşedinţă de judeţ, a fost părăsită până şi de gălăţeni. Urziceniul a fost mai tare şi la capitolul ăsta, deşi toată localitatea ialomiţeană nu adună mai mult de 14.000 de suflete şi n-ar umple nici măcar jumătate din Naţional Arena. Acum, Marius Stan, directorul general al Oţelului, visează la o noua cunună cu lauri pe plan intern. Doamne-fereşte, nea Mariuse! Nu ţi-a ajuns umilinţa de anul ăsta? Să mai dăm şanse şi altora să ne facă de râs prin Europa. Oricum, mai jos nu se poate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News