Reglementarea lucrului la distanță și impozitarea muncii transfrontaliere devin tot mai stringente la nivel european, statele membre și Comisia Europeană manifestând preocupare față de aceste aspecte, potrivit unei analize realizate de EY România.

În contextul în care legislațiile fiscale diferă de la o țară la alta, iar o reglementare fiscală unificată nu există încă, specialiștii subliniază necesitatea adoptării unor norme clare și comune care să faciliteze telemunca în întreaga Uniune.

Deși discuțiile la nivel european par momentan întrerupte, specialiștii consideră că, odată cu numirea noilor comisari europeni, analiza impozitării muncii transfrontaliere ar trebui reluată. „Fiind un subiect complex și aflat în continuă evoluție, autoritățile recunosc nevoia unor reglementări fiscale care să clarifice aspectele legate de muncă la distanță”, se arată în punctul de vedere transmis de EY România.

În prezent, la nivelul Uniunii Europene, lucrătorii la distanță sunt supuși regulilor fiscale stabilite de fiecare stat membru. Există câteva principii generale care influențează impozitarea muncii transfrontaliere, cum ar fi impozitarea pe bază de rezidență fiscală și impozitarea pe bază de sursă a venitului, alături de tratate de evitare a dublei impuneri. De asemenea, unele țări din UE au încheiat acorduri speciale care reglementează impozitarea lucrătorilor transfrontalieri, însă aplicarea acestora diferă de la o țară la alta.

EY atrage atenția asupra unui alt aspect important: numărul tot mai mare de nomazi digitali și telelucrători, a căror activitate desfășurată la distanță necesită regimuri fiscale clare. Multe țări au implementat deja vize și regimuri fiscale speciale pentru aceștia, dar fără o reglementare uniformă, lucrătorii și angajatorii se confruntă adesea cu incertitudini fiscale.

Necesitatea unei legislații armonizate

Conform analizei EY, practica fiscală aplicată la nivelul UE încurajează mobilitatea muncii, însă lipsa unei armonizări fiscale complică procesul. „UE susține mobilitatea forței de muncă între statele membre, dar Comisia Europeană trebuie să inițieze propuneri care să faciliteze munca transfrontalieră și să armonizeze legislația fiscală”, explică specialiștii. În timpul pandemiei COVID-19, Comitetul Economic și Social European (CESE) a recomandat o reanalizare a impozitării telelucrătorilor, iar după pandemie, numărul angajaților care desfășoară activități din alte locații a continuat să crească.

O soluție propusă de CESE ar fi implementarea unui mecanism de partajare a veniturilor între țara de reședință a angajatului și cea a angajatorului. Acest lucru ar putea ajuta la compensarea pierderilor fiscale pentru statele implicate, fie prin intermediul unor date despre prezența fizică a angajatului în fiecare țară, fie printr-o cheie macroeconomică standardizată.

România, care încă nu este membru al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), va trebui să se adapteze la viitoarele propuneri de reglementare ale CESE, deși nu a adoptat până acum măsuri fiscale speciale pentru telemuncă în perioada pandemiei. Modificările propuse ar putea impune revizuirea tratatelor bilaterale și multilaterale privind dubla impunere, cu scopul de a clarifica impozitarea veniturilor lucrătorilor transfrontalieri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News