De câțiva ani, am constatat o ciudată preocupare internațională pentru "stabilitate politică" în România. Atenție, nu este vorba despre lovituri de stat și războaie civile, ci despre lucruri care se petrec în toate statele Uniunii Europene, fără să atragă atenția nimănui. Astfel, Ungaria lui Viktor Orban s-a îndepărtat mult de la democrație, fără ca dna Merkel să fie atât de dură cum a fost cu România. Recentul scandal securisto-sexual din Cehia nu a oprit pe loc TGV-ul dintre Bruxelles și Paris. Faptul că Belgia era pe cale să se scindeze între valoni și flamanzi nu a dus la urcarea tensiunii în instituțiile europene.

În România, un referendum de suspendare a președintelui a provocat reacții până la Washington. Orice zicere mai contondentă între Traian Băsescu și vreunul dintre liderii USL, de exemplu, provoacă automat îngrijorare prin cancelarii.

Mă găndeam, până de curând, că motivul ar trebui să fie faimosul scut anti-rachetă de la Deveselu. Și totuși acest lucru nu justifica dorința Occidentului de a avea în România un consens al forțelor politice mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu.

Între timp, m-am mai lămurit. Întâi, am aflat că Exxon și Chevron caută să închirieze în București, unde piața imobiliară a murit de vreo patru ani - mii și mii de metri pătrați de birouri. Apoi a venit comunicatul americanilor: rezervele de gaz de șist, descoperite numai la prima explorare, asigură consumul României pentru următoarea sută de ani sau a întregii Europe pe câțiva ani buni. Când am aflat că la gaz de șist România este pe locul trei în lume, după Polonia și Franța, m-am lămurit cu totul. Mirosul de gaz și petrol a trezit brusc interesul Americii și Germaniei pentru cea mai săracă, țară din punctul de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, din Europa.

Sigur că de la explorare la exploatare o să mai dureze câțiva ani. Întrebarea este: e pregătită noua clasă politică din România să negocieze viitoarele contracte privind aurul negru din subsolul țării, astfel încât în secolul 21 România să devină un fel de Dubai al Europei? Sau ne vom mărgini la redevențele de acum - total insignifiante în bugetul țării?

Rezervele de hidrocarburi pot fi o mare bogăție pentru poporul român sau un mare blestem. Lumea în jurul nostru ne arată și modelul norvegian, dar și pe cel libian. America, Gemania, Franța - fiecare mare stat interesat de energie își va proteja în primul rând interesele sale. Interesele românilor trebuie protejate de români.

Ce se va întâmpla dacă, la un moment dat, interesele noastre vor intra în coliziune?

Clasa politică din România a fost până acum cea mai puțin performantă din Europa și una dintre cele mai corupte. O zicală între cinicii din multinaționalele de la București spune că, pentru fiecare euro șpagă, un responsabil român e dispus să cheltuiască o sută de euro din bugetul public. În viitorii doi-trei ani, vom ști dacă în România clasa politică a mai evoluat de la nivelul de trei dolari redevență pentru barilul de petrol vândut pe bursă cu 120 de dolari, sau poate, cine știe, a involuat...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News