România este, cel puţin din 2012, de la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, un uriaş laborator de testare a noi şi noi idei venite de aiurea. În 2012, s-a experimentat, pentru prima dată într-o ţară democratică, membră UE şi NATO, modalitatea prin care voinţa unui întreg popor poate fi răsturnată de câteva organe ale statului, susţinute de un simplu emisar din partea Statelor Unite.

Acum, experimentul luptei anticorupţie. Ţara noastră este singura care-l aplică, toate celelalte state est-europene – Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria - refuzându-l categoric. Probabil că, dacă va fi un succes, experimentul va deveni normă pentru estul, încă nedezvoltat, al Uniunii Europene. Dacă nu, România va trage singură toate ponoasele.

Un alt experiment este schimbarea partidelor politice cu ajutorul Justiţiei. Odată cu acesta a venit şi guvernul tehnocrat. Dacă s-a dovedit că într-o ţară membră a Clubului Occidental voinţa poporului poate fi ignorată – Marea Britanie, de exemplu, nu va aplica rezultatul acestui experiment în cazul Brexit, preferând să facă ceea ce a hotărât poporul - România este din nou fanion pentru guvernul neizvorât din vot.

Astfel că şi alte noi democraţii ar putea, la un moment dat, să aibă nevoie de un respiro pentru partidele politice. Cel puţin rezultatele acestui din urmă experiment pot fi deja făcute cunoscute, atât publicului larg, cât şi laboratoarelor care l-au preparat. Rezultatele guvernării sunt publice.

Adică un dezastru pentru România, pe toată linia, presa notând nu numai insuccesele, ci şi bombele cu ceas pe care le lasă în urmă acest guvern. Tulburător este însă că publicul larg din România a sesizat şi el acest lucru: în sondajul intern PNL, publicat în exclusivitate de dcnews.ro, miniştrii cabinetului Cioloş nu depăşesc, în cea mai mare parte, 2% la încredere şi apreciere. Probabil că, unul dintre factorii determinanţi din cauza cărora, conform Eurobarometru, încrederea în Justiţie s-a prăbuşit de la 48 la 35% într-un an de zile – cea mai mare scădere a unei instituţii în toată Europa! – sunt ieșirile lamentabile, uneori revoltătoare, ale tehnocratei Raluca Prună. Declaraţia conform căreia drepturile omului sunt un lux teoretic s-a lipit de urechile publicului mai mult decât şi-a imaginat vreodată cineva.

După experimentul tehnocrat, probabil că nicio altă ţară europeană nu va mai dori să treacă prin aşa ceva.

Îngrijorătoare sunt alte posibile experimente care ar putea fi făcute în laboratorul de încercare România. Problema este că nimeni nu vrea să testeze cu cât ar creşte PIB-ul, dacă vreo entitate internaţională – România singură nu e în stare - va construi o autostradă peste munţi, legând astfel Muntenia, Ardealul şi Moldova. Nimeni nu vrea să experimenteze cum ar fi să transformi portul Constanţa în cel mai mare port din estul şi sudul Europei. Şi nici să transformi Dunărea în cea mai importantă autostradă de mărfuri a Uniunii Europene.

Sper doar să nu-i treacă prin cap cuiva alte tipuri de experiment. De exemplu, cât timp rezistă o ţară din Est în faţa unei invazii ruseşti. Sau cum reacţionează o naţiune, în urma unui lung şir de atacuri teroriste. De altfel, nu cred că ne va întreba cineva ceva. Se pare că suntem doar nişte cobai într-un laborator. În cazul guvernului tehnocrat, nimeni nu ne-a întrebat dacă îl vrem. Doar un sondaj de opinie s-a interesat ce credem despre cei paraşutaţi din neant deasupra noastră.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News