Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Rodica Mitu și pădurea de dor din Constanța și București. „O fiică excepțională. A fost mândria și bucuria noastră, dar această bucurie nu a durat decât 32 de ani și jumătate”
O pădure de dor. Asta a făcut Melania Medeleanu cu Asociația Zi de Bine.
Proiectul a fost demarat în anul 2022, iar până în prezent au fost amenajate șase astfel de parcuri, în Lugoj, Oradea, Brașov, Constanța, București și Târgu-Mureș. Acum, Asociația Zi de Bine a extins proiectul „Plantați în amintire” și a amenajat în Câmpulung primul parc de amintiri, în memoria persoanelor dragi, trecute în neființă. De asemenea, puteți planta în continuare în București. Tot ce trebuie să faceți este să intrați pe site-ul: https://plantatiinamintire.ro/trimite-povestea și, pentru suma minimă de 30 de lei, puteți planta, cu dor, un copac pentru persoana care nu mai este printre noi. Practic ce faceți este să creați un Rai aici, pe pământ.
Asociația Zi de Bine îi invită pe cei care au pierdut pe cineva drag să planteze un copac în memoria unei persoane iubite. Fiecare copac plantat va avea atașat un cod QR care va duce către o poveste de viață.
Rodica Mitu, colega noastră de la DC News, pe care am pierdut-o la începutul anului 2023, are doi astfel de copaci - unul aproape de noi, redacția, aici, în București, a doua sa familie, și unul în Constanța, la o stradă de blocul în care locuia.
Mama ei a plantat un copac în memoria Rodicăi și astfel s-a făcut o pădure de iubire. Una nemuritoare.
Iată ce vei vedea atunci când ajungi la copacul respectiv și scanezi codul QR:
Rodi, fetița noastră dragă, a fost un înger pe pământ. Nu pentru că era fiica noastră, dar chiar așa a fost. Toți cei care au făcut parte din viața ei spun acest lucru.
S-a născut pe 7 iunie 1990, la ora 2:30. A fost foarte matinală, însă doar o zi pentru că nu-i plăcea să se trezească devreme. A fost bucuria și fericirea noastră. Toți trei am format o familie simplă, banală, dar fericită, cu toate greutățile care au apărut în viața noastră.
Rodi a avut probleme de sănătate încă de mică, nu a putut să meargă. Cu toate acestea, nu ne-am lăsat, am luptat toți trei să fim bine. Puiul nostru drag era o fetiță foarte puternică, a fost la școală, la liceu, a absolvit 2 facultăți, a devenit jurnalistă, a scris o carte pe care nu a reușit să o publice cât timp a fost în viața, a muncit, a fost redactor șef adjunct la DC News. Nu o laud pentru că sunt mama ei, dar a făcut foarte multe în scurta ei viață.
Nu a fost ușor pentru ea, dar nu s-a dat bătută. Învăța mai mult, muncea mai mult, voia să știe și să arate că totul era prin efortul ei, nu din milă. Îi plăcea să citească, să se plimbe în cât mai multe locuri, să vorbească cu orele la telefon, să bea cappuccino, să privească marea, să facă daruri, dar și să primească. Nu ieșea din casă fără să fie parfumată, aranjată și frumos îmbrăcată.
Rodi a fost o fiică excepțională, cu un suflet bun și cu o inimă plină de frumos, bunătate și iubire. A fost mândria și bucuria noastră, dar această bucurie nu a durat decât 32 de ani și jumătate. Destinul a vrut ca totul să se termine prea devreme.
Draga noastră, dorul de tine nu se va sfârși niciodată și va rămâne la fel de mare. Vei fi mereu în gândurile și în inimile noastre. Te iubim mult, îngerașul nostru drag! Și, te rog, vino mai des în visele noastre!
Plantat cu dor în amintire de către Mitu Emilia - https://plantatiinamintire.ro/stories/1409
Așa cum vă spuneam, Rodica Mitu are un copac și în București. Găsiți aici povestea: https://plantatiinamintire.ro/stories/1369
Cartea Rodicăi Mitu o găsiți aici: https://media.dcnews.ro/other/202303/rodica-mitu-carte-dator-cu-o-moarte_99070700.pdf
„Voi muri cu adevărat atunci când se va duce și ultimul om care poartă cu sine amintirea existenței mele. Atunci voi fi cu adevărat mort, când nu voi mai exista în memoria nimănui.”
(Irvin D. Yalom)
E un gând, acolo, care ne însoțește rece și ascuns de când descoperim că nemurirea e doar speranța noastră profund omenească.
Nu ne place să ne gândim la Ea. Ne-o imaginăm lungă, osoasă, cu piele care te îngheață, mâni tăioase cu care cuprinde o coasă. O vedem cu ochii înfricoșați ai minții învăluită în mantie lungă și neagră cât să cuprindă tot Universul în umbrele ei.
Poate că nu e neagră și rea, poate că e albă și bună, dar nici nu vrem să o știm exact, pentru că asta înseamnă un singur lucru: atunci când o aflăm, se sfârșește tot ce știm.
Ne temem de plecarea noastră, ne temem uneori și mai mult de plecarea celor pe care îi iubim. Și când teama noastră cea mai mare se adeverește, când cineva drag se duce, începe una dintre cele mai mari suferințe umane.
Am mai vrea 5 minute cu mama, tata, fiul, fiica, prietenul, sora sau fratele, cu omul drag care deodată nu mai e. Doliul este una dintre cele mai mari, mai profunde și mai complexe suferințe umane. Pierderea cuiva iubit este o traumă pe care unii oameni nu reușesc să o depășească niciodată. Se pot pierde în trecutul în care moartea aceasta nu exista.
Cum poți aduce viața la loc? Sădești un pom în amintirea cuiva drag. Și faci o pădure de iubire. Una nemuritoare. Pentru că așa rămâi în amintirea veșnică a locului prin care ai râs și plâns, ai sperat și ai deznădăjduit, ai iubit și ai fost iubit.
Într-un orășel liniștit, în Lugoj, pe 6000 mp, Asociația Zi de Bine a deschis, în 5 noiembrie 2022, primul parc de mesteceni. Alte două au fost inaugurate, în primăvara 2023 la Oradea și București, iar în 2024 - Constanța, Brașov, Târgu Mureș, încă un parc la București și un parc nou la Câmpulung Muscel. Și, poate, rădăcinile dorului se vor răspândi în următorii ani în fiecare județ din România. Dacă și dumneavoastră vreți să plantați, o puteți face aici: https://plantatiinamintire.ro/trimite-povestea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
