Un nou studiu arată însă că metodele ”severe” de parenting sunt cu ”bătaie” foarte lungă și pot duce inclusiv la schimbări ale ADN-ului în cazul celor mici, scrie IFL Science. Cercetarea, prezentată la Congresul Colegiului European de Neuro-psiho-farmacologie (ECNP) de la Viena, arată că riscul de depresie la copiii astfel ”educați” crește în perioada adolescenței, ba chiar și la maturitate. ”Avem câteva indicii că aceste schimbări pot predispune copilul în creștere la depresie. Acest lucru nu se întâmplă în aceeași măsură, dacă copiii au avut o copilărie plăcută”, a explicat psihiatrul Evelien Van Assche, de la Universitatea din Munster, Germania.

Concret, se arată în cercetare, ar fi prea mult să spunem că se produc schimbări la nivelul ADN-ului în urma parentingului ”dur”, dar niște schimbări există. ”ADN-ul rămâne același, dar grupuri chimice suplimentare afectează modul în care sunt citite instrucțiunile din ADN”, a explicat omul de știință. Iar acestea predispun copilul la depresie pe termen lung, mai târziu în viață. Echipa a confirmat acest lucru prin compararea a două grupuri de copii, toți cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani, care au raportat că au crescut fie cu părinți care i-au susținut și le-au oferit autonomie, fie având parte de o educație dură, care includea pedepse fizice, comportament manipulator și strictețe extremă din partea părinților.

Boala se citeşte în ADN

Chiar înainte de a fi efectuată analiza ADN, oamenii de știință au observat că mai mulți dintre copiii cu părinți severi prezentau deja semne inițiale de depresie. Acest lucru nu ar fi neașteptat, fiind deja demonstrat de studii anterioare: există o mulțime de dovezi că așa-numita ”disciplină fizică” este asociată cu o sănătate mintală mai precară, întârzieri în dezvoltare, substanță cenușie redusă în creier și chiar un risc crescut de abuz de droguri și alcool.

Dar atunci când cercetătorii s-au uitat la ADN-ul participanților, efectele parentingului mai dur au devenit nu doar vizibile, ci și măsurabile. În peste 450.000 de locuri din genomul subiecților, echipa a descoperit niveluri semnificativ crescute de metilare, procesul care are loc atunci când o mică substanță chimică este adăugată la ADN, blocând anumite proteine care îi permit ADN-ului să ”citească” genele în mod normal. Se știe că variația crescută a metilării este asociată cu depresia. Iar aceasta poate fi rezultatul stresului. E adevărat că acesta nu apare doar din cauza comportamentului dur al părinților, dar și acesta poate fi o cauză, au mai spus oamenii de știință.

Depresia la copii

Da, copiii pot trece prin aceleași stări și provocări emoționale ca și adulții. În Statele Unite, conform Cleveland Clinic, aproximativ 3% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani suferă de depresie, cele mai multe episoade depresive fiind înregistrate între 12 și 17 ani. De multe ori frica și anxietatea însoțesc dispoziția tristă a celor mici, chiar și atunci când nevoile lor materiale și emoționale sunt asigurate. Atunci când aceste stări persistă și afectează activitățile de zi cu zi, există posibilitatea ca cel mic să sufere de depresie.

Printre factorii ce predispun la depresie se numără: vulnerabilitatea genetică, particularitățile de dezvoltare, de gândire și de personalitate ale copilului, factorii biologici, precum și factorii de mediu. Evenimentele nefavorabile de viață, de la decesul unui părinte până la pierderea legăturii cu acesta prin divorțul părinților pot reprezenta factori precipitanți ai unui episod depresiv.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News