Iată mesajul unei mame:

„În școli, a început o formă de dictatură împotriva elevilor! Fără telefoane, fără apă în timpul orei, fără ieșiri pe hol, fără tricouri negre! Ce poate face un elev căruia îi este cu adevărat sete? Sau unul care trebuie să meargă la baie în timpul orei, de teamă să nu o facă în pauză? Ce poate face un elev care se simte rău și nu își poate suna părinții? Sunt cazuri în care faptul că elevii au avut telefonul la ei i-a salvat dintr-o bătaie în pauză, bătaie pe care au anunțat-o, dar a fost complet ignorată de adulții din școală! Copilul a sunat imediat la diriginte! Sau, sunt copii care vin de departe! Dacă li se întâmplă ceva, cum își anunță părinții?

Eu știu că telefonul se pune în dulap și îl iei la plecare, nu este interzis total! În plus, care e problema cu tricourile negre sau albastru închis? Asta nu este reformă în beneficiul elevilor, ci un exces de zel care va înrăutăți relația elevi-profesori-părinți! Vreau ca niciun profesor să nu vină îmbrăcat în negru, să nu bea apă în timpul orei și să nu aibă telefonul pe catedră! Respectul trebuie să fie reciproc dacă vrem să fim corecți!

Se rezolvă problema bullyingului prin interzicerea telefoanelor în pauze, pentru că nu vor mai exista dovezi? Școala vine cu multe reguli fără sens, dar oferă aceleași lucruri: ore multe și nefolositoare, întârzieri la ore, fără măcar un fruct din partea statului (noi nu am primit niciodată nici măcar un biscuite!). Începem orele la 12 și ieșim la 19! Mult, prost și obligatoriu!

Dacă vreau să-mi înscriu copilul în sistemul internațional Cognia, pentru a beneficia de o educație de calitate, fără stres, poate dintr-o casă la munte, nu se poate! Nu ne lasă! Peste tot în Europa acest sistem este recunoscut, în America și Anglia este lăudat de ani de zile, dar în România, vai! Aici statul e prea „deștept”, aici trebuie să ne complacem în mizeria impusă!

Din această cauză, se pleacă din nou în masă! Familiile cu copii aleg să plece pentru o educație mai bună! O să rămână doar pensionarii! Cine ne va plăti pensiile? Ați observat câți pensionari sunt și câți tineri? Nu este sustenabil, sistemul de pensii va cădea! Nu are cine să-l susțină!

Așa că, nu faceți nicio schimbare, continuați să fiți aspri cu tinerii, încărcați-i cu materii inutile și ore interminabile, și vom vedea unde vom ajunge în 5 ani!”

„Fiul meu, care este în clasa a 6-a, are telefonul la el tot timpul deoarece este un dispozitiv medical – îi monitorizează glicemia prin senzor. Comunicăm normal prin WhatsApp sau, dacă este o situație urgentă și periculoasă, îl sun, indiferent dacă este în timpul orei sau în pauză. Ceilalți copii își lasă telefoanele într-un suport pe pervaz și le pot lua în pauză. Ar fi absurd ca, în zilele noastre, să trimiți un copil la școală fără telefon. Cum altfel ar putea să te anunțe dacă există o problemă sau dacă i se întâmplă ceva pe drum, spre sau de la școală? Dacă nu realizăm importanța telefonului în astfel de situații, trăim încă în secolul trecut, când stăteam în casă cu grijă, temându-mă că m-ar putea chema de la spital pentru o urgență”, a spus o altă mamă.

O altă mamă a scris: „Avem noroc că la noua școală este permis ceasul inteligent. Acesta poate fi deblocat doar în pauză, ca măsură luată după un incident grav în care o fetiță de 6 ani a fost agresată de alți colegi în baie”.

„Cred că interzicerea totală este pentru a mușamaliza diverse întâmplări din școală”, a zis un alt părinte.

„Oricum, telefoanele nu erau folosite în timpul orelor, ci se puneau într-o cutie în dulap. Acum, doar cei care fac naveta au voie să le aibă, în timp ce ceilalți nu au voie deloc. Din punctul meu de vedere, este o prostie; telefonul era util chiar și din școală, pe drum putându-se întâmpla multe. Dar nu mă mai miră nimic, lucrurile au degenerat. Consider că sunt necesare uniformele, educația de acasă și o abordare diferită a materiei stufoase, precum și a modului de acordare a burselor. Restul poate fi reglementat prin regulamentul interior al școlii”.

O altă mamă este de părere că: „La școala gimnazială, în clasa a 6-a, măsura de restricționare a utilizării telefoanelor mobile a fost implementată încă din 2018, folosind diferite metode: interzicerea totală a accesului la telefoane în școală, aprobată pentru smartwatch-uri pentru a comunica cu părinții, depozitarea telefoanelor în cutii la secretariat sau în clasă (fie cutii cumpărate de noi, fie cutii de carton rămase de la cornuri), și, în prezent, utilizarea unei cutii speciale achiziționate de școală de acum două ani. Această cutie are compartimente unde telefoanele sunt plasate vertical, fără să se atingă, sunt setate pe mod silențios și pot fi verificate în pauze pentru a vedea dacă părinții au trimis mesaje. Ele pot fi folosite și în orele de lucru pe platforma Khoot, dar extrem de rar, în special înaintea vacanțelor, când atmosfera este mai relaxată.

La liceu, în clasa a 10-a, profesorii nu sunt de acord cu confiscarea telefoanelor, deoarece ar putea apărea discuții dacă telefonul se zgârie sau se deteriorează. Astfel, telefoanele rămân în ghiozdane, pe mod silențios. În liceu, telefoanele sunt folosite pentru mai multe materii, iar impunerea restricțiilor ar fi complicată și ineficientă, mai ales că la 16-17 ani, limitările de acest tip nu sunt foarte eficiente. Mulți copii au chiar trei telefoane și pun unul nefolosit în cutie (aceeași practică se aplică și în gimnaziu dacă nu vor să-l predau). Tot în gimnaziu, sunt copii care nu pun telefonul în cutie și, chiar și cu note scăzute și alte demersuri, copilul nu se desparte de telefon, ținându-l pe bancă, nefolosit. Astfel, pedepsele impuse de școală nu sunt întotdeauna eficiente și, în cele din urmă, comunicarea bună între elevi și profesori rămâne soluția cea mai eficientă”.

Toate telefoanele sunt depozitate într-un suport special în spatele clasei, nu există acces la ele 

Elevii nu mai au voie să folosească telefoanele mobile nici măcar în pauze, o măsură care a divizat puternic părinții. Unii dintre aceștia sunt de acord, considerând că astfel copiii se vor concentra mai bine la ore, în timp ce alții cred că telefonul mobil este un mijloc esențial de comunicare și siguranță. În trecut, mulți părinți s-au bucurat că pot să își contacteze copiii în timpul școlii, să știe unde sunt, dacă au nevoie de ceva sau dacă au pățit ceva. Telefonul mobil era o legătură constantă între părinte și copil.

Înțelegem că una dintre problemele ridicate de profesori este faptul că elevii se uită în telefon în timpul orelor, ceea ce le afectează atenția. Totuși, dacă acest lucru se întâmplă, poate cauza nu este doar telefonul, ci și modul în care se desfășoară orele. Dacă elevii sunt captivați de predare, probabilitatea să se lase distrași de telefon este mult mai mică. Faptul că unii copii se uită în telefon în timpul orelor ar putea fi un semn că aceștia se plictisesc sau nu sunt interesați de ceea ce se predă.

În plus, măsura interzicerii telefoanelor în pauze ridică alte probleme. Vor apărea situații precum „Unde mi-e telefonul? Cine mi l-a furat? S-a pierdut?”. Gestionarea telefoanelor, depozitarea și paza lor ar putea crea un nou haos administrativ. În același timp, mulți părinți vor să își poată contacta copiii în pauze, pentru a se asigura că sunt bine sau pentru a le transmite mesaje urgente.

Problema nu este doar utilizarea telefoanelor, ci lipsa atenției din timpul orelor. Copiii ar putea la fel de bine să fie cu gândul în altă parte sau să completeze un rebus dacă nu sunt interesați de ceea ce se întâmplă în clasă. Nu telefonul este rădăcina problemei, ci modul în care este captată atenția elevilor.

De asemenea, pauza ar trebui să fie un moment de relaxare și viață privată pentru elevi. Interzicerea completă a telefoanelor în acest timp poate afecta acest spațiu personal și chiar relația de comunicare între copii și părinți. Reglementările trebuie să fie bine echilibrate, astfel încât să nu se piardă legătura esențială de comunicare și siguranță dintre elevi și familiile lor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News