Geniile istoriei știau acest lucru, motiv pentru care au dedicat mult timp pentru ceea ce am putea numi ”regula celor două ore”.

Contemplarea activă încurajează creativitatea

Albert Einstein, de exemplu, își petrecea în mod conștient și voluntar timpul fantezând într-un mod special: căuta o modalitate de a conecta fantezia cu posibilitățile reale. 

Einstein și-a luat timp să viseze cu ochii deschiși și să exploreze mai multe căi, oricât de exagerate pareau. Cazul lui nu este izolat, când suntem cufundați într-un proces creativ, timpul de odihnă și de vis este la fel de important ca și munca, potrivit Angolopsicologia.

La mijlocul secolului al XVII-lea, când ciuma devasta Anglia, Newton s-a refugiat în casa mamei sale din Lincolnshire. William Stukeley, prieten al omului de știință și martor al reflecțiilor sale asupra teoriei gravitației, a spus că cei doi au petrecut ore întregi reflectând și discutând știri științifice la umbra merilor proprietății.

În cartea ”Viața lui Sir Isaac Newton”, Stukeley scrie: ”Mi-a spus că noțiunea de gravitație i-a trecut prin minte în timp ce se afla chiar în această situație. A fost ceva cauzat de căderea unui măr în timp ce stătea într-o atitudine contemplativă. De ce mărul ăla cade mereu perpendicular pe pământ?” s-a întrebat el.

Mărul nu i-a căzut în cap, așa cum afirmă versiunile apocrife ale poveștii, așa că nu întâmplarea a dus la una dintre cele mai importante descoperiri din istoria fizicii, ci momentul contemplării active și al curiozității. Dacă nu ar fi fost inactiv, ci ocupat în laboratorul său, poate că nu s-ar fi întrebat de ce fructele cădeau mereu la fel.

Mergi pentru a găsi idei noi

Probabil nici măcar Darwin și Nietzsche nu ar fi venit cu unele dintre cele mai grozave idei ale lor dacă nu ar fi lăsat loc creativității productive. Darwin, de exemplu, obișnuia să facă o ”pistă de activare a gândirii” în care mergea la o plimbare când dorea să se adâncească într-o idee.

Nietzsche a petrecut ore întregi plimbându-se în natură pentru a înțelege ideile sale filozofice. El a afirmat că ”toate gândurile cu adevărat mărețe sunt concepute prin mers”. Și a pus acest lucru în practică la munte, mediul în care îi plăcea cel mai mult să meargă.

Kant a mers pe aceleași pași ca acei mari gânditori. Filosoful și-a petrecut toată viața în jurul Königsbergului, plimbându-se într-un mod destul de metodic: ieșea după-amiaza, exact de la cinci la șase, să se plimbe prin pădure. Întotdeauna a făcut același traseu în singurătate. Întors acasă, s-a închis în birou și a început să citească, să gândească sau să scrie.

Ce este regula celor 2 ore și cum se aplică?

Pentru a merge pe urmele acestor mari genii, putem pune în practică regula celor 2 ore. Constă pur și simplu în a dedica două ore pe săptămână pentru a fi singur cu ideile noastre. Putem folosi acest timp pentru a face o plimbare în natură sau pur și simplu să ne relaxăm acasă. Norma este să nu ai dispozitive electronice pornite și să nu ții mintea ocupată cu nicio activitate.

Acele două ore ar trebui să fie dedicate în întregime de a nu face nimic. În acele ore poți să-ți lași mintea să rătăcească sau să reflecte asupra vieții tale. De exemplu: ceea ce fac mă apropie sau mă îndepărtează de obiectivele mele? Petrec timp pe ceea ce este important sau doar pe lucruri urgente? Ce oportunități grozave pierd? Există ceva ce pot face care să aducă schimbări valoroase în viața mea? Cum pot să îmbunătățesc drumul pe care l-am tras de unde sunt până unde vreau să ajung? Ce rute alternative pot lua dacă lucrurile merg prost?

S-a demonstrat că a-ți lăsa mintea să rătăcească liber să îmbunătățească creativitatea și să joace un rol important în rezolvarea problemelor. Pe scurt, regula celor 2 ore vă permite să fiți mai mult în prezent și să explorați căi alternative fără presiune.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News