Comunitatea estoniană Kihnu este predominată de femei, care în prezent ajung la vârste respectabile, de bunici. Cu mâinile brăzdate de riduri adânci, care aduc un tribut timpului ce a trecut peste ele, localnicele cu fuste colorate conduc afacerile domestice, dar și pe cele ale comunității lor. Acestea se ocupă de fermele pe care le au în grijă zi de zi, fie că acest lucru presupune îngrijirea păsărilor sau repararea unui tractor. 

Insula femeilor din Estonia este unică în Europa. Așezarea insulară este situată în marea Baltică, ceva mai în larg față de coasta vestică a Estoniei. Aici, moștenirea culturală, dar și greutățile cotidiene au fost suportate de femei, fiind ultima societate matriarhală din Europa. Mica regiune este înscrisă în patrimoniul UNESCO, scrie BBC Travel. 

Conducătorii cu fuste

Localnicele reușesc să îmbine grijile vieții de zi cu zi - munca la câmp, creșterea copiilor și problemele comunitare, cu tradițiile moștenite. 

O kihnu știe cântecele populare, știe să danseze, să coasă și să țeasă, dar și să meșterească obiecte tradiționale. Fustele colorate sunt făcute de acestea. De la primele haine tradiționale, la cele pentru înmormântare, fiecare femeie kihnu știe să le coasă și să și le coasă. Tot ele sunt oficianții ritualurilor nupțiale de la nunți sau ale celor funerare de la înmormântări. 

Lipsa factorului masculin se explică prin faptul că bărbații munceau de regulă în largul mărilor sau în ținuturi îndepărtate. Datorită absenței îndelungate a acestora, rolul mamelor și al femeilor s-a extins dincolo de aspectele tradiționale europene. De altfel, economia insulei se bazează pe ceea ce reușesc bărbații să prindă la pescuit. 

Tema matriarhatului în literatura română

Hotel Universal, al Simonei Sora a fost publicat în anul 2012 în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom, iar în anul 2013, în colecţia de bestselleruri a editurii, „Top 10+”, fiind disponibil şi în ediţie digitală. 

„Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o frază rară, unduioasă, ambiguă (somnambulă?) şi, în acelaşi timp, de mare precizie, cum puţini o au în scrisul românesc; pe umerii acesteia Simona Sora a construit o lume unică, răvăşitoare, un veac (şi mai bine) de matriarhat (în care şi bărbaţii sânt mai curând femei), ţesut subtil şi profund, senzorial, fantasmal şi spiritual, un veac scăldat în melancolie şi o lume care e, în acelaşi timp, dezechilibrată şi armonioasă. Senzaţia pe care am avut-o la lectură a fost una de frumuseţe răvăşitoare, deşi n-ar trebui să uităm complexitatea, foile şi straturile acestei lumi, adînca lor relevanţă umană şi istorică”, spunea Sanda Cordoş în 2017. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News