Data actualizării: 11.10.2016 11:01
Data publicării: 11.10.2016 10:13

Reforma partidelor, o abordare tehnică

Autor: Cătălin Predoiu | Categorie: Politica

”Partidele au un an la dispoziție să se reformeze.” Am citat din memorie spusele Președintelui Iohannis la prezentarea premierului tehnocrat Dacian Cioloș în urmă cu un an de zile.

În acest răstimp, mai multe evoluții s-au înregistrat pe scena și în culisele politicii autohtone. Pe de o parte, câțiva politicieni consacrați s-au retras voluntar sau siliți de împrejurări judiciare sau electorale din prim planul scenei, fie în culise, fie în foaierul politicii. Unii, probabil, chiar vor pleca acasă, părăsind teatrul politic, din nou, voluntar sau siliți de contextul defavorabil propriilor cariere. Pe de altă parte, în fundal s-a profilat o ”nouă religie politică”, ”anti-sistemul”, cu două forme de manifestare, una direct implicată politic (USB/USR) și alta neimplicată direct politic (tehnocrația). Ambele reprezintă însă forme de implicare în politică, cu sau fără validare electorală pentru moment. Simultan, partidele ”tradiționale” au încercat o infuzie de nume noi pe listele alegerilor locale și se pregătesc pentru un nou pachet de ”importuri” pe listele alegerilor generale. Demersul merită o privire mai atentă.

Sunt de părere că prima resursă de regenerare a ”front-linerilor” partidelor politice este chiar în interiorul acestora, în eșaloanele 2 și 3. Acesta este dealtfel și parcursul firesc de carieră politică pentru tinerii care și-au asumat-o. Cel puțin PNL a făcut acest demers la alegerile locale. Mulți tineri au fost nominalizați pe listele de candidați la alegerile din iunie anul acesta. Spre exemplu, la București, aproape 80% din listele de consilieri au fost înoite, 20% direct de la organizația de tineret. Mulți dintre acești tineri au ajuns consilieri locali și s-au aflat binemeritat pe scena recentului Consiliu Național PNL din 8 octombrie. Sunt de părere că procesul merită continuat și transformat în politică permanentă a partidelor.

În paralel, este normal ca partidele să se deschidă societății și să atragă noi membri. Cred însă că acest demers trebuie să fie unul structurat și instituționalizat. Politica este nu numai o vocație, ci și o profesie cu exigențe tehnice complexe. Un bun politician ar trebui să cumuleze simultan multiple calități, tehnici și cunoștințe: empatie, discurs, analiză, capacitate de conducere, capacitate de decizie. Un bun politician trebuie să fie un profesionist cel puțin într-un domeniu, să stăpânească ”materia” cum se spune, dar să aibă și o viziune foarte largă cu privire la viața cetății, ideal ar fi și o cultură generală considerabilă, care să-i ofere înțelegerea rapidă și a unor probleme noi, care nu sunt neapărat în domeniul său de activitate predilect. Cu alte cuvinte, e nevoie și de suprafață, dar și de profunzime, e nevoie și de jocul de scenă, dar și de capacitatea de a stăpâni munca de birou. Să nu uităm că demersul și scopul politicii sunt treburile de stat. Un om politic trebuie să fie capabil să devină un om de stat, atunci când, în urma alegerilor, dobândește o funcție administrativă. Ei bine, în cazul celor cooptați din exteriorul partidelor direct pe listele de candidați, riscul este ca acest cumul de condiții să nu fie îndeplinit, în orice caz, el nu este verificat. Tentația de a coopta din motive electorale ”aspiratoare de voturi”, cum sunt vedetele TV, care au calități discursive demonstrate, poate fi păguboasă pentru organizație și pentru cel în cauză pe termen lung, dacă cel selectat nu deține și restul calităților necesare pentru a fi un om politic performant și un om de stat performant.

În alte cuvinte, fără a respinge ideea și demersul cooptării de oameni cu largă notorietate media, pledez pentru o evaluare a lor în perspectivă: ce poate aduce și pe termen lung partidului, ce poate aduce pe termen lung statului, deci cetățenilor, printr-o viitoare performanță administrativă. Altminteri, gestul poate rămâne o simplă improvizație superficială care nu poate scăpa netaxată chiar de electorat, lăsând fără efecte demersul bine intenționat. Nu mai vorbim aici de impactul asupra organizației în interior, care ar putea vedea în această practică o formă de favoritism în dauna celor care au făcut eforturi considerabile în campaniile anterioare.

De aceea, cred că politica de deschidere către noi membri de partid trebuie instituționalizată, profesionalizată, permanentizată. Concret, în jurul organizațiilor partidelor s-ar putea crea o salbă de ”cluburi” organizate pe nișe profesionale, în care membri de partid și profesioniști neînregistrați politic, dar simpatizanți ai partidului respectiv, să poată interacționa pe teme profesionale și de politici publice. În aceste fel, cei care nu sunt hotărâți încă să ”facă pasul” spre politică pot constata că partidele au de fapt și din păcate o reputație mai proastă decât merită, că în interiorul partidelor sunt oameni profesioniști și integri, bine intenționați, alături de care se poate cu adevărat construi o nouă politică, de calitate. La rândul lor, structurile partidelor pot astfel identifica adevărate talente care probează nu numai calități discursive, ci și cunoștințe și idei novatoare pentru politicile publice, pe care să le coopteze și să le promoveze pentru competența lor. În alte cuvinte, regenerarea partidelor prin cooptarea de noi membri presupune obligatoriu meritocrația și instituționalizarea, sau altfel spus, temeinicia demersului.

N. red: Titlul de homepage aparține redacției, titlul de pagină și conținutul sunt răspunderea autorului.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News