Volodimir Zelenski a declarat luni că, de la începutul lunii septembrie, armata ucraineană a eliberat deja peste 6.000 de kilometri pătraţi din teritoriul ţării (vezi știrea AICI). În ultimele zile Kievul anunță tot mai multe victorii, iar contraofensiva trupelor ucrainenilor este tot mai acerbă. Rușii sunt nevoiți să se retragă în pripă din zonele recucerite de Ucraina. Jurnalistul Gideon Rachman a analizat într-un articol pentru The Financial Times, tradus de Rador, ultimele întâmplări de pe front.


"Să vezi trupele ruseşti din Ucraina retrăgându-se în pripă e un lucru uluitor - şi totuşi, n-ar trebui să fie şi surprinzător. Războiul a mers prost pentru Rusia încă de la început. Vladimir Putin n-a reuşit să obţină victoria-fulger pe care o urmărea pe 24 februarie. În aprilie ruşii erau deja forţaţi la o retragere umilitoare, după mai multe incursiuni spre Kiev.

Avansul limitat realizat de Rusia în ultimele şase luni a avut un preţ teribil. Forţa iniţială de invazie pregătită de Kremlin avea cam 200.000 de militari. SUA estimează că 70-80.000 dintre aceştia au fost ucişi ori răniţi între timp.

Nefiind dispus să admită că Rusia e în război, Putin a refuzat să instituie mobilizarea populaţiei la arme. Ucraina, din contră, şi-a mobilizat întreaga populaţie adultă masculină. În consecinţă, în acest moment e probabil ca Ucraina să aibă pe câmpul de luptă mai mulţi soldaţi decât Rusia.

"Perspectiva înfrângerii Rusiei e reală şi îmbucurătoare"

Ucrainenii deţin de asemenea avantajul la moral şi la muniţie. Ei luptă pentru a-şi apăra propria ţară. Aprovizionarea lor cu armament avansat din SUA şi Europa - în special rachete cu rază lungă de mare precizie - înseamnă că ei sunt acum şi mai bine echipaţi decât ruşii.

Perspectiva înfrângerii Rusiei e reală şi îmbucurătoare. Însă avansul Ucrainei inaugurează totodată o fază nouă şi periculoasă a conflictului.

Fotografiile cu civili plângând îmbrăţişând soldaţi ucraineni pe măsură ce ei eliberează oraşe şi sate de sub ocupaţia Rusiei explică foarte bine care e miza acestui război. Ocupaţia rusă permanentă ar lichida libertatea politică şi ar urma să fie impusă cu preţul omorurilor, torturii şi deportărilor.

O victorie facilă a Rusiei ar fi deschis calea şi altor agresiuni împotriva vecinilor - inclusiv Moldova şi, poate, şi membrii NATO Estonia, Letonia şi Lituania. Acea perspectivă s-a dovedit a fi suficient de alarmantă încât să convingă Finlanda şi Suedia să ceară aderarea la NATO.

Ce se întâmplă dacă Rusia este înfrântă

Dacă Rusia va fi înfrântă, atunci şi ameninţarea invaziei care planează asupra restului Europei se va disipa. Şi atmosfera politică globală s-ar schimba. Înfrângerea Rusiei nu va pica bine la Beijing şi Mar-a-Lago. În săptămânile de dinaintea invaziei China şi-a proclamat prietenia "fără limite" cu Rusia. Donald Trump jubila cum că Vladimir Putin e un "geniu". Acea afirmaţie nu mai pare acum doar imorală, ci şi prostească.

Dar nici o oarecare prudenţă nu strică. Aproape o cincime din Ucraina e încă ocupată. Ruşii vor încerca să se regrupeze, iar ucrainenii riscă să se întindă mai mult decât îşi permit.

Întrebarea cu adevărat complexă este ce se va întâmpla dacă Rusia va fi pusă în faţa unei înfrângeri umilitoare - de exemplu una care să includă şi pierderea Crimeei, a cărei ocupare în 2014 a provocat mult entuziasm la Moscova?

Mutarea lui Putin

Mai degrabă decât să accepte înfrângerea, Putin ar putea încerca să escaladeze. Dar şi opţiunile lui par a fi puţine şi dezagreabile. Refuzul de a decreta mobilizarea generală trebuie să aibă în spate teama de opoziţia pe care ar putea s-o provoace în societatea rusă un asemenea gest. Încorporarea, instrucţia şi echiparea soldaţilor ar dura multe săptămâni - iar războiul evoluează rapid.

Putin a dat de înţeles încă de la începutul conflictului că ar putea folosi armele nucleare. Casa Albă a luat dintotdeauna în serios o astfel de eventualitate. Pe măsură ce războiul s-a prelungit şi a luat o turnură proastă pentru Rusia, teama că Putin ar putea apela la arme nucleare s-a diminuat un pic, dar nu a dispărut cu totul. După cum îmi spunea un demnitar occidental săptămâna trecută: "Trebuie să ne amintim că aproape fiecare exerciţiu militar rusesc pe care l-am observat a implicat şi uzul armelor nucleare".

Totuşi, folosirea armelor nucleare în Ucraina ar presupune riscul evident ca însăşi Rusia să fie afectată de impactul lor. Reacţia politică mondială ar fi extrem de negativă, iar o replică militară a Vestului - probabil non-nucleară - ar fi practic inevitabilă.

Ca şi alţi conducători ruşi din istorie, Putin speră că iarna îi va sări în ajutor. Anunţul recent al Rusiei cum că va sista aproape toate livrările de gaz către Europa e menit în mod evident să-i facă pe susţinătorii occidentali ai Ucrainei să bată în retragere de frica frigului din locuinţe.

Însă Putin are nevoie ca multe alte lucruri să meargă bine pentru ca acest gambit al gazului să-i izbutească. O iarnă foarte rece sau un puseu de proteste politice în Vest l-ar ajuta. Dar nici una dintre posibilităţi nu e garantată. Germania a atins deja 85% din rezerva de gaz necesară pentru a trece de iarnă. Peste tot prin Europa a început să fie subvenţionat preţul energiei.

Astfel că poziţia lui Putin pare precară. Încă de la bun început unii conducători occidentali au sperat pe tăcute că Putin va pierde puterea din cauza războiului. Preşedintelui Joe Biden i-a şi scăpat de altfel porumbelul pe gură.

Ipoteza unei lovituri de stat

Dar dacă Putin ar fi răsturnat, poate printr-o lovitură de stat, înlocuitorul lui ar fi mult mai probabil un naţionalist radical decât un liberal. Acum cei mai gălăgioşi dizidenţi din Rusia sunt militariştii şi naţionaliştii - care cer intensificarea războiului. În mediul serviciilor secrete occidentale circulă o teorie conform căreia asasinarea Dariei Dughina, o jurnalistă naţionalistă, a fost orchestrată de serviciile secrete ruse pe post de avertisment la adresa opozanţilor de dreapta radicală ai lui Putin.

Iar o Rusie înfrântă nu va dispărea de pe hartă. Şi ar deţine în continuare o mare cantitate de arme nucleare, precum şi un stoc împrospătat de nemulţumiri.

E limpede deci că ne aşteaptă multe pericole. Dar uneori o veste bună trebuie luată ca atare. Iar într-un an altfel deprimant, victoriile militare ucrainene din ultima săptămână cu siguranţă sunt o veste bună", scrie Gideon Rachman pentru The Financial Times.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News