Ieri, a fost prezentat un șir lung de oameni, toți obosiți, într-o prelungire osificată, ne-vie, având în frunte un Rareș Bogdan descărnat de teamă, tulburat și acoperit de lumina reflectată a unui balonzaid comunist din anii 80. Asezati în spatele lui Ludovic Orban, așa cum prezintă polițiile sud-americane linia de traficanți de droguri arestați, acei cetățeni sunt viitorii candidați liberali români pentru Parlamentul European.

Ieri imaginea unui PNL al tinereții, al exploziei unui râu de munte, al voinței și forță virilă a unei societăți s-a prăbușit, înecată în cuvintele bombănite de către un leader PNL sinistrat. Orban a fost imposibil de înțeles. Mormăind frazele, alienatul comunicațional Orban a dovedit impotență ideatică. Dar crima nu a fost actul cetirii bete. În fond Ceaușescu citea la fel de prost și greoi ca Orban. Greșeala imagologică a fost evident cea a unei paralizii faciale, trase parcă la un copiator uman, dată de o imensă furie. Acolo, în linia obosită și prăfuită a candidațiilor se află ascunsă, înjosită și trădată istoria măreață, creatoare de țară a Brătienilor. Cei așezați pe două rânduri, bărbați și femei ținând mâinile, precum le ținea Elena Ceaușescu, încrucișate în jos și acoperind țărănește rușinea, se observau atenți unii pe alții.

Toți erau încruntați, ochii lor exprimând o furie conjuctural reprimată. Căci nu despre ei era vorba, nu despre PNL era vorba, ci de un nou venit, ziarist recunoscut, decibel arogant al criticei deseori imposibile, de cele mai multe ori la limita insultei și obrăzniciei. Spălat la mașină de ideologia onomatopeică a formulei sexuale devenite, conform profesorului Iohannis, exprimare liberă, reșapat de către un regizor de la mediocra școală populară de arte și meserii, fără doar și poate actor deja ratat, Rareș Bogdan a îngropat PNL. Ceilalți, ei înșiși acceptând un rol imposibil de pus în scenă, au fost martorii unei crime politice. Spectacolul grotesc, de pictură a unui Picasso (tocmai ieșit dintr-un timp șamanic și aseleninzând în afara realității), opium fumărit din China secolelor trecute, toate au încoronat imaginea unui partid aflat, astăzi, în afara istoriei. Deasupra tuturor însă, ireal și imposibil a fost discursul lui Rareș Bogdan.

Analiza discursului politic

Mi-am mușcat de multe ori limba să nu scriu acid la adresa lui Rareș Bogdan. Astăzi o voi face, pentru că sunt eliberat de plecarea lui din lumea presei. De multe ori am vrut să arunc cu televizorul pe geam atunci când Rareș Bogdan ducea discuțiile, din studioul său, la un nivel egal cu antisemitismul cultural, cu obezitatea incultă a ideologiei sau cu extrema politică al unui naționalism tribal, lipsit de mitologie, de zei sau de eroi. Cum însă a devenit om politic, Rareș Bogdan este începând de astăzi, în dreptul său, subiect de analiză.

Discursul politic al lui Rareș Bogdan se poate rezuma doar în cîteva cuvinte: eu, mie însumi și despre mine! Noul venit nu a vorbit despre liberalism, despre construcție, despre proiecte sociale și economice, despre fala istoriei PNL. El a vorbit numai despre sosia sa, Rareș Bogdan. Candidatul a adăugat, ca orice cursant al Internaționalei Comuniste, definția dușmanului de clasă. Cu vocea lui mare, pentru omul mic din realitate, fostul ziarist și noul om politic a enunțat programul său politic. A folosit întregul arsenal al limbajului ideologic de extremă dreapta, a confundat celebra definiție istorică a liberalului roșu (liberalii din secolul XIX au fost declarați de către conservatorii aflați la guvernare atunci ca fiind roșii), declamând falsul legionar al lui Horia Sima care, pentru a distruge partidul Marii Uniri, i-a acuzat pe liberali ca fiind roșii, adică legați de Rusia Sovietică. O greșeală de lexicon politic ce ne duce la gândul inadecvării intelectuale și care somatizată, duce la virusarea voită a identității autentice a PNL.

În marș prin orașele țării și Europa

Rareș Bogdan pleacă, de unul singur, într-un lung marș prin orașele țării și Europei. Copie incultă a marșului lui Mussolini, cel subvenționat de bănci germane, ori doar nebunie maoistă, ego-ul nemăsurat ridică, secundă de secundă, vocea tânărului revoluționar, drogat de microfon. Marșul cel lung al vedetei liberale, trece imaginar și pe la celebrul teatru moscovit Bolschoi, pentru a gusta, precum prințul din poveste, din albul lebedei îndrăgostite. Se duce (poate) pe la Hermitage (pictura germană bat-o vina), habar nu are despre Maly sau Kamenny (tot Boslchoi denumit de Rusia imperială domnu cantindat, dar aflat în St Petersburg), ignoră țarii germani ai Rusiei, uită lejer de palatul Ekaterinei, totul pentru a exhiba o rusofobie demnă de primitivismul său neo-ardelean. Mai mult, face o greșeala culturală demnă de un activist comunist cu liceul terminat la seral.

Ca să arate, celor ne-vii din spatele lui, că el știe literatura rusă, vezi doamne o respectă, dar nu vrea cu Rusia (îi trimite pe socialiștii de la PSD la Moscova), căci deh, el este ardelean austro-ungar autentic, cu sânge pur vest european, Rareș Bogdan nu știe că palatul de vară din St.Petersburg, pe care îl numește Pushkin este de fapt chiar palatul imperial Tsarskoye Selo. Acolo, într-o aripă a imensei rezidențe imperiale, a existat între 1811 și 1843, sub denumirea de palatul Ekaterina, liceul Tsarskoye Selo, unde a studiat Aleksandr Pushkin. Pentru a eradica amintirea imperială și a țarilor Romanov (urmași direcți ai Ekaterinei cea Mare) bolșevicii redenumesc palatul. Denumirea de palat Pushkin este dată în 1937, la comemorarea unui secol de la moartea marelui poet rus, după ce, conform teologiei leniniste, cladirea, acum practic delabrată, fusese declarată Palatul Copiilor. Marele luptător liberal, educatul european, calul pur sânge ardelenesc habar nu are că folosește numele dat de către comuniștii sovietici.

Urmându-și milităros marșul imaginar, promovând falsul europenismului, uitând în același timp că zeci de milioane de europeni sunt împotriva aceleiași Europe pe care el o revendică singur, ca orice orfan alungat, ca fiind de drept familie regală și, musai, numai sânge albastru, Rareș Bogdan, prin mediul toxic al mâinilor împreunate la nivelul sexului liberal, a permis, ieri, instalarea delirului acultural, mistic-naționalist ca model de comunicare politică. S-a întors, virtual, dar efectiv, în epoca marilor acolade lingvistice ale nazismului și comunismului. În lumea reală, cea neatinsă de europenismul pur sânge ardelenesc, Germania își face două țevi de gaz directe cu Rusia, aruncând un întreg est sub șenilele hegemoniei sale.

Întâlnirea cu liberalismul a fost ratată 

 

În marșul său paralel, liberalul nou venit insultă una dintre cele mai puternice națiuni ale lumii. Insultă pe toți care nu vor cadența, cu pașii lor, victoria noii religii universale venită de la Bruxelles. Ori naționalist ardelenesc ori europenism nivelator, pentru Rareș Bogdan, totul este identic și curge nealterat de vreo clarificare doctrinară. Nimic importă. Iată semne clare de extremism politic și cultural suicidar.

Pentru oricine capabil să înțeleagă un manual de strategie politică, Rareș Bogdan a devenit ieri, prin discursul său, un autentic risc național, deriva sa morală și minciunile voit construite, dar transmise ca poncife, reprezenând de fapt, esența decăderii PNL din ultimii ani. Luat de val, noua vedetă politică aruncată în lupta cu cu palatele Rusiei imperiale și în numele sângelui românesc pur ardelenesc, a uitat că nu numai maghiari trăiesc în România, ci și germani, evrei, tătari, ruteni, lipoveni etc. Autarhia culturală este dublată de colegialitatea liberală a ignoranței monumentale, fiind colajul noului mesaj prescris de laboratoarele extremismului.

Intelectual de sticlă de lampă, fluture de noapte peste butaforia cariată, pur și simplu acceptat pentru că mulți dintre cei din spatele lui (incluzându-l pe Orban) nu citiseră o carte întreagă toată viața lor, acest Bogdan a dovedit nivelul cretacic la care a coborât liberalismul românesc. Iar cu acest discurs, care trebuia să fie memorabil, pentru că el lansa o nouă carieră politică, Rareș Bogdan a propus o reîntoarcere la hazardul moral care a decimat istoria României din secolul trecut.

Rareș Bogdan a ratat întâlnirea cu liberalismul, a ratat dialogul cu România, a ars legătura cu Europa. Prin Rareș Bogdan, PNL a devenit vehicul al lumpen politicii, sinuciderea colectivă a liberalilor români fiind transmisă în direct.

Notă: Titlul și intertitlurile aparțin redacției, textul aparține autorului

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News