Se presupune că Ramses al II-lea ocupat tronul în jurul vârstei de 24-25 de ani și a condus Egiptul timp de 66 ani, în perioada 1279 iHr – 1213 iHr.

Ramses a murit la vârsta de 90 de ani, lăsând o mulțime de soții și copii, temple și cuceriri, conștienți că a făcut Egiptul mai mare, dar fără să știe că va deveni și un personaj negativ în narațiunea biblică: nu a vrut să lase poporul evreu în libertate.

Faraonul Ramses al II-lea a fost cel mai puternic conducător al Egiptului antic și a trăit între 1303 și 1213 î.Hr. Mumia sa a fost descoperită în 1881 și este păstrată la Muzeul Național a civilizației egiptene din Cairo.

Un astfel de personaj a meritat din plin un portret 3D, adică reconstrucția feței sale de către cercetătorii de la Face Lab al Universității John Moores din Liverpool.

Echipa condusă de Caroline Wilkinson, în colaborare cu Universitatea din Cairo, a reconstituit înfățișarea faraonului atât la vârsta de 45 de ani, cât și la bătrânețe.

Au fost folosite tomografia computerizată (CT), dar și imagini picturale și sculpturale împreună cu datele istorice ale faraonului. În practică, mumia a fost ”desbandată” cu ajutorul software-ului CT, eliminând tot ce fusese adăugat în timpul îmbălsămării, relatează Focus.

Apoi a fost nevoie de trei luni de muncă pentru a acoperi craniul din piele și oase al lui Ramses II cu ”texturi CGI” ( imagini generate de computer), care au reprodus grafic, în detalii 3D, materialul său organic original.

Trăsăturile faraonului au fost reconstruite în detaliu, mai întâi prin redarea suprafeței craniene, apoi prin suprapunerea structurii musculare, a stratului de grăsime și în final a trăsăturilor pielii. Mai mult, datorită scrierilor egiptene, a fost reprodusă și culoarea ochilor, a părului și chiar a alunițelor lui Ramses.

Procesul Face Lab

”Ne-am concentrat mai întâi pe caracteristicile mai vizibile”, explică Caroline Wilkinson. ”De exemplu,  Ramses II avea un os nazal foarte mare, foarte sus și pronunțat”. Pentru a urmări mușchii faciali ai faraonului, echipa Face Lab a folosit și un software dedicat reconstrucțiilor criminalistice (a persoanelor dispărute, a cadavrelor găsite de nerecunoscut sau a criminalilor).

”Cu cât un mușchi facial era mai consistent, cu atât atașamentele sale lăsau urme vizibile pe suprafața craniului”, continuă Wilkinson. ”De la rămășițele scheletice, măștile morții și portretele antice, ne propunem să autentificăm chipurile unor figuri istorice cheie. Reprezentarea lor oferă o oportunitate de a ne conecta cu ei ca indivizi, mai degrabă decât concepte sau nume scrise în cărți.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News