Iată articolul de opinie semnat de către profesorul de economie Mircea Coșea: 

”Putem transforma România în hub industrial?

Întrebarea poate părea fără sens în contextul actual când industria continuă să scadă: minus 5,4% în ianuarie. Metalurgia, industria lemnului, a modei şi chimia trag industria în jos. Producţia industrială a României a scăzut în ianuarie 2023 cu 5,4%, fiind a treia lună consecutivă de scădere după noiembrie şi decembrie 2022

Anul trecut industria a avut o contribuţie negativă la PIB de 1,8%. 

Există și o viziune optimistă asupra viitorului care ar putea justifica într-o oarecare măsură întrebarea relativă la posibilitatea transformării României într-un hub industrial. Astfel, în anul acesta perspectivele de redresare sunt bune, în ciuda scăderii din prima lună a anului. Preţul energiei a lovit puternic industria, dar acum lucrurile se calmează. De aceea, metalurgia sau sectorul chimic, mari consumatoare de energie, sunt în topul scăderilor.

Managerii din industrie sunt mai optimişti, chiar dacă ianuarie a indicat scăderi, potrivit datelor INS. Şi nu doar la noi. Sentimentul din industrie, calculat de institutul de cercetare economică din Germania, ifo, este în creştere faţă de lunile trecute, chiar dacă faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut, pe când încă nu izbucnise războiul din Ucraina, este încă pe minus.

Întrebarea relativă la posibilitatea transformării României în hub industrial este interesantă și dintr-un alt punct de vedere, acela al poziției pe care o are Ministerul Economiei asupra acestui subiect. Într-o recentă declarație, ministrul Economiei, domnul Florin Spătaru a menționat că: ”Avem proiecte mari, de anvergură, la care lucrăm împreună cu Direcția de politici industriale și cu celelalte echipe din minister, și vă pot da câteva domenii în care sper să avem, în perioada următoare, câteva rezultate notabile. Vorbim de industria bateriilor, de industria semiconductorilor, iar separat, într-o altă zonă, vorbim de industria de apărare... dacă vom avea două companii mari în domeniul bateriilor și în domeniul semiconductorilor, credeți-mă că România va urca din punct de vedere calitativ, la un alt nivel în piața europeană. Pentru că aici vorbim de domenii strategice, critice, care vor poziționa România ca un hub industrial, având la dispoziție aceste zone”. 

Desigur, poziția Ministerului trebuie salutată și apreciată cu atât mai mult cu cât este singura poziționare a actualei coaliții în domeniul politicilor economice, cu accent pe cele industriale. De asemenea, este lăudabil efortul depus la nivelul acestui minister pentru reluarea și dezvoltarea producției de pulberi în România.

Totuși, părerea mea este că acest efort și inițiative ale Ministerului pentru a atinge stadiul de hub industrial nu sunt suficiente și nici sustenabile pe termen mediu și lung.

Iată argumentele:

- pentru a deveni un hub este nevoie de un concept al dezvoltării acestei structuri și o strategie de implementare.

În cazul României, crearea structurii de hub ar trebui să se bazeze pe aplicarea teoriei avantajului comparativ și al demersului transformării acestui avantaj comparativ în avantaj competitiv.

Într-o viziune globală, avantajul comparativ indiscutabil al României este potențialul ei agricol. Acest avantaj ar putea oricând fi transformat în avantaj competitiv dacă am beneficia de politici adecvate dar nu aceasta este tema scrierii de față. Tema pe care o discutăm este cea a avantajului comparativ doar la nivelul industriei.

Poziția Ministerului Economiei este susținută de existența unui avantaj de care dispune actualmente România numai că acest avantaj nu este în realitate un avantaj comparativ specific României ci condițiilor create conjunctural la nivelul economiei globale cum ar fi efectele războiului din Ucraina cu consecințe asupra creșterii cererii de echipamente militare și muniție, de eforturile europene de a reduce dependența în domeniul IT față de China ca și de  apariția unui interes la nivelul industriei europene față de producția bateriilor necesare trecerea la electrificarea transportului.

Desigur, orientarea ministerului spre exploatarea oportunității deschise de actualele condiții la nivel global sunt lăudabile și ar aduce avantaje enorme atât situației economice generale ale României cât și poziționării ei pe scara competitivității internaționale dar ar trebui acționat și în direcția aducerii pe schema dezvoltării și a altor avantaje mai puțin conjuncturale și mai mult sustenabile indiferent de dinamica și orientarea economiei globale.

Din păcate, la stadiul actual al cercetării-dezvoltării românești este greu de găsit avantaj comparativ de natură tehnologică sau inovativă. Nu generalizez dar pentru a identifica un avantaj comparativ posibil de transformat într-un avantaj competitiv este nevoie de mai mult decât exemple izolate oricât de succes ar fi ele. 

Există oricând însă posibilitatea de a identifica  avantaje comparative de ”nișe sau de crenel”, adică avantaje în domenii restrânse de piață dar care pot crea mari avantaje de venit și de poziționare pe piața globală.

Cel mai  bun exemplu în acest domeniu îl reprezintă Polonia. Voi prezenta o scurtă istorie a modului cum decidenții politici polonezi au reușit să ridice potențialul economic al țării și în consecință, nivelul de trai al populației, prin exploatarea avantajelor de crenel. 

Poate va servi ca exemplu de urmat. 

Succesul producției și exportului de mere.

Stabilită oficial la 4,8 milioane de tone, producția poloneză de mere este probabil de peste 5 milioane de tone în 2022. Aceasta reprezintă 37% din recolta totală a UE. În ultimul deceniu, Polonia și-a modernizat și dezvoltat considerabil livezile datorită subvențiilor europene. Între ajutorul european și sprijinul de stat, producătorii au putut beneficia de contribuții financiare care acoperă până la 80% din costurile de dezvoltare și restructurare suportate în fermele lor. Prin dublarea producției sale de mere, Polonia a devenit al doilea cel mai mare producător din lume la egalitate cu Statele Unite. Aproximativ 70% din recolta poloneză a fost transformată în concentrat, devenind al doilea exportator mondial de concentrat după China.

Care este explicația succesului în obținerea acestui avantaj competitiv?  

Experții Uniunii Europene au dat explicația:  strategie agresivă de cucerire  lansată pe noi piețe, susținerea instituțională și exploatarea unor lacune ale legislației europene în ceea ce privește aplicarea la un nivel inferior a normelor sociale, de mediu și de sănătate. (Vezi: Daniel Sauvaetre. Association Nationale Pommes Poires. Agriculture et Environnement. 29/04.2019).

Merele nu reprezintă un caz singular al succeselor poloneze.

Decidenții politici polonezi au conștientizat dificultatea axării pe atribute de competitivitate specifice tehnologiilor înalte și au exploatat unele tendințe ale comerțului mondial cu produse alimentare. Astfe, Polonia este cel mai mare exportator de produse de somon în Norvegia, de ceai medicinal în China, de melci în Franța  și de pește în Japonia.

Retailerii polonezi reuşesc să pătrundă pe dificila piaţă chineză prin intermediul platformelor online, exporturile de produse alimentare poloneze către China au crescut cu 76%  în timp ce cele către Japonia au crescut cu 73%. Alimentele livrate către China în perioada ianuarie-mai 2019 au fost de 74,9 mil. euro.  Unele date statistice ( vezi : Polandin.com) sunt chiar surprinzătoare, relevând că anul trecut Polonia a livrat ceai medicinal și de fructe de 2,75 mil. euro către China, dar şi fileuri de peşte de 1,15 mil. euro către Japonia.

Cel mai mare fabricant mondial de produse din somon ”Marine Harvest” prelucrează 70% din somonul de cultură norvegian în fabricile poloneze (Vezi: Pauline Kletti:  ”Mon beau saumon, roi de poissons” Contrepoints 56/2019), reexportându-l nu doar în Norvegia ci în întreaga lume. Polonia a devenit cel mai mare exportator de melci pe piața franceză considerată cea mai importantă consumatoare a acestui produs (Vezi ”L'escargot de Pologne à la conquête des tables européennes”. RelaxNews 20/2019).

Ca urmare a cooperării cu gigantul mondial Nestle Purina, Polonia a devenit cel mai mare producător european de mâncare pentru animalele de companie prin unitatea de producție de la Wroclaw cu un capital de 96,2 milioane dolari. (Vezi:”This policy is what we call creating shared value.” Polandin.com). 

După ce am văzut exemplul polonez, la întrebarea: cine este vinovat pentru imposibilitatea pe care o avem de a ne transforma factorii de avantaj comparativ în factori de avantaj competitiv nu putem avea alt răspuns decât: superficialitatea și incompetența politicii economice românești.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News