Tabletă
Desktop
Data publicării:
Profilul următorului președinte al Iranului. Criterii și importanța funcției - Reuters
Foto: Agerpres
Află în articol care sunt anumite criterii pentru funcția de președinte al Iranului și cât de importantă este funcția.
Moartea recentă a președintelui iranian, Ebrahim Raisi, într-un accident de elicopter nu va declanșa doar noi alegeri prezidențiale. Mulți comentatori consideră că Raisi era programat să devină următorul lider suprem al Iranului.
Această poziție se află în centrul sistemului politic complex al țării. Deși există multe instituții implicate în guvernarea Iranului, liderul suprem are ultimul cuvânt în majoritatea problemelor.
De fapt, este foarte puțin probabil ca Raisi să îi fi succedat actualului lider suprem, Ali Khamenei. Potrivit constituției iraniene, funcția necesită atât abilități politice, cât și acreditări religioase, fiind modelată după teoria Ghidului Suprem al Jurisprudenței pe care fostul lider Ruhollah Khomeini a plasat-o în centrul constituției revoluționare din 1979.
Este adevărat că, atunci când Khamenei i-a succedat lui Khomeini, un deceniu mai târziu, constituția iraniană a trebuit să fie modificată, deoarece Khamenei nu avea poziția religioasă necesară în ierarhia clericală. El nu era un ayatollah precum Khomeini, astfel încât constituția iraniană a fost modificată pentru a pune în evidență competența politică în detrimentul legitimității religioase - deși nici măcar acest lucru nu ar fi fost suficient pentru a legitima candidatura lui Raisi.
La rândul său, Raisi nu era nici măcar un cleric de rang mediu. Nu avea influență religioasă reală și nici carismă politică. Ca atare, este foarte puțin probabil ca atât establishmentul clerical, cât și cel politic să îl fi acceptat ca lider suprem.
Importanța factorului clerical
Adunarea Experților, organul constituțional însărcinat cu alegerea liderului suprem, ar putea fi dominată de așa-numiții „conservatori”, aliați cu unele dintre facțiunile care l-au susținut pe Raisi. Dar există ayatolahi seniori în echivalentul șiit al Vaticanului, Qom, care au o influență imensă în țară și dincolo de granițele acesteia, și care au un cuvânt informal în chestiunea succesiunii.
Într-o republică islamică condusă de o politică teocratică, factorul clerical este evident important, iar Raisi nu avea sprijin în Qom.
De asemenea, Raisi nu a fost văzut nici ca o persoană cu un palmares politic solid. Funcțiile de conducere pe care le-a deținut i-au fost acordate de Khamenei. Mai mult, a fost profund implicat în unele dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din istoria recentă a Iranului, deoarece a făcut parte dintr-un grup responsabil cu aplicarea pedepsei capitale pentru mii de deținuți politici în 1988. Raisi a încercat să se distanțeze de acest rol, dar nu și-a negat niciodată implicarea.
Când Raisi a candidat pentru funcția publică de președinte în alegerile din 2017 a pierdut în fața lui Hassan Rouhani care a făcut campanie pentru relații mai bune cu lumea și pentru reforme în țară. Alegerile ulterioare din iunie 2021, care i-au adus în cele din urmă președinția lui Raisi, au fost cele mai puțin contestate din istoria republicii islamice. Nu a fost permisă nicio opoziție reală.
În 2022, nemulțumirea populară față de spațiul politic din ce în ce mai restrâns din Iran a izbucnit în mișcarea de protest „Femei, viață, libertate” - o manifestare masivă de disidență. Incapacitatea administrației Raisi de a gestiona aceste proteste fără o erupție majoră de violență de stat a fost încă un indicator al eșecului său de a stabiliza politica iraniană.
Înclinația sa către extrema dreaptă a marginalizat diferite straturi ale societății civile active din Iran și facțiunile politice reformiste. Acest lucru nu a făcut decât să submineze legitimitatea guvernului său. Raisi a fost văzut doar ca un supus al lui Khamenei și al susținătorilor săi, care păreau să fie singurele facțiuni care îl susțineau.
Dar Khamenei nu este un Khomeini. Khomeini a avut un număr gigantic de adepți care au livrat una dintre cele mai seismice revoluții din istoria recentă. Pentru Khamenei, este mult mai dificil să manevreze cu impunitate.
„Această poziție compromisă și politica clericală complicată din Iran explică, de asemenea, de ce nu cred că Mojtaba Khamenei are șanse să îi succeadă tatălui său. Tânărul Khamenei nu are acreditările religioase reale necesare pentru postul de lider suprem și nici nu a deținut vreo funcție politică de rang înalt - a doua cerință constituțională”, se menționează în articolul preluat de Reuters.
Faptul că este fiul actualului lider reprezintă un alt dezavantaj. O revoluție împotriva conceptului de monarhie ereditară în Iran nu poate permite o astfel de succesiune. Fiind una dintre ultimele figuri în viață implicate direct în revoluția din 1979, Ali Khamenei este conștient de acest lucru.
Proces constituțional
Așadar, cine îi va succeda actualului lider? Adevărul este că nimeni nu știe cu siguranță, nici măcar establishmentul politic din Iran. Speculațiile din afara țării, care sunt în cea mai mare parte prost informate, sunt determinate de politica suprapusă peste povestea Iranului. În realitate, există un proces constituțional care nu este ușor de monopolizat de o singură persoană - nici măcar de actualul lider suprem.
Descrierea postului este însă clară. Următorul lider suprem al Iranului va avea o poziție religioasă solidă, care să fie tolerată de clericii seniori din Qom, precum și de establishmentul clerical din cadrul statului.
El va avea experiență politică, dar va fi în mare parte nepătat de scandaluri majore. El va avea aura necesară pentru a fi respectat de Gardienii Revoluției și va avea un pedigree revoluționar care îl va lega de Khomeini, fondatorul Republicii Islamice.
Noul lider se va afla, de asemenea, în centrul așa-numitei „axe a rezistenței”, un conglomerat de mișcări răspândite în regiune din Palestina până în sudul Libanului, Siria, Irak și Yemen. Va moșteni o infrastructură nucleară capabilă să construiască o bombă atomică. Așadar, establishmentul iranian va căuta, de asemenea, o anumită competență în conducerea relațiilor internaționale.
Cel care va conduce Persia modernă va deveni una dintre personalitățile majore ale politicii mondiale - un factor de schimbare radicală a ordinii mondiale. Aceasta este întreaga magnitudine a acestei poziții care va determina viitorul Iranului, al regiunii și al securității internaționale pentru generațiile următoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
